Dus de nas

să o iau de mînă
să-i spun pe mine
nu mă interesează
cine. să-mi bag nasul
în sacoul ei parfumat
şi să mă las aşa
dus de nas
cîţiva kilometri

pe mine – revin – nu mă interesează cine trăncăneşte despre noi la televizor în fiecare seară
dar cînd astăzi fac apendicită mîine diabet şi
chiar prin sînge circulă scrisori de ameninţare i-am spus
nu aşa nu se mai poate
să smulgem pielea tigrului să tăiem zic
răul din rădăcină

asta pînă ea îşi dezveleşte genunchii iar privirile mele
se adună rapid de pe pereţi cu scopul precis de
a rezista pînă la capăt. Pînă cînd sînii ei
mi se izbesc de cîteva ori în creier
atunci zic bine
nu am nici un motiv să cred în prea multe idei
pentru că de fiecare dată ştiu că e tot ea
pentru că aproape de fiecare dată cînd se maschează o face atît de prost
încît o recunosc pe neve.

//

Mene en bateau

je la prends la main
je lui dis moi
ca ne me regarde pas
qui. je fourre mon nez
dans ses voiles parfumes
et je me laisse comme ca
mene en bateau
quelques lieues

moi – je reprends – ca ne me regarde pas qui nous emmerde a la tele chaque soir
mais vu qu’aujourd’hui j’ai l’appendicite demain le diabete et
des lettres de menace circulent meme dans le sang
non j’en peux plus, comme ca
arrachons donc la peau du tigre coupons je dis
les racines du mal

tout cela jusqu’a ce qu’elle denude ses genoux et mes regards
quittent hativement les murs et collent dans le but precis
de resister jusqu’au bout. Jusqu’a ce que ses seins
cognent plusieurs fois ma boite cranienne
ah bon je dis. alors
je n’ai pas beaucoup de raisons pour croire a trop d’idees
vu qu’a chaque fois je sais que c’est toujours elle
car presque toutes les fois qu’elle se masque elle le fait si mal
que je la reconnais les yeux fermes.