despărţirile (bucăţi)
acuma nu că de-aia mă gīndesc tocmai acum… dar, aşa… zic şi io, direct aicea-n fereastră.
sunt mai multe feluri de despărţiri, să iau extremele: o uit sau o amputez.
cīnd o uit ea se-ntoarce iar eu o cunosc pentru prima oară, dar nu-mi place, nu-i genul meu.
cīnd o amputez, atunci iese īmpreună cu alte chestii de pe līngă viscerele umede dinauntrul meu şi nu-i bine, doare. e ca atunci cīnd īţi amputezi singur o mīnă pe care nu ai ştiut c-o ai. adică e şi elementul surpriză, ştii? am două mīini… tralala, viaţa curge… şi ajungi să te desparţi de ea; ŢAC! nici nu-ţi dai seama cīnd rămīi fără de mīna a treia, cum ar veni. deci ŢAC, ziceam… rapid, no second chance! aşa, acum īntrebarea pe care v-o adresez este: de ce mă mai doare? am auzit că oamenii cărora li se amputează ceva se plīng că-i mănīncă, de exemplu, degetul amputat. aşa o fi şi cu a treia mīnă? şi ea, ea ce zice? că mă şi-ntreb acuma: am mīngīiat-o vreodată cu mīna asta, īnainte să mi-o tai dracului din umărul ăsta care nici măcar el nu există?
Recent, pe AXN, in serialul Medicopter. O tipa, pilot de elicopter are un accident pe munte in timpul unei operatiuni de salvare. Se rastoarna elicopterul cand era lumea mai draga si-i prinde piciorul sub el. Finca n-aveau cum sa o traga de-acolo si era pericol de avalansa daca mai stateau mult, i-au amputat piciorul, pe care l-au recuperat pe urma.
Si intr-un act medical care pe mine inca ma sperie, i l-au atasat la loc cand au ajuns acasa. Dupa perioada de recuperare de cateva luni, schiopatand, un prieten o ia la o tura cu elicopterul, si vorbind despre eventuala ei revenire ca pilot, surpriza, nu mai poate sa zboare. Ajunge probabil sofer de camion.
am scris textul de mai jos mai demult, pentru ca tuturor ni s-a intimplat (cred)… Cuvintele de atunci sint pe undeva o perdea de fum pentru ca altfel e greu sa le faci fata in goliciunea lor seaca, descarnata de context si aducatoare de durere, nostalgii sau de-ce-uri, e greu sa le privesti in fata… Tin mult la ele si vreau sa ti le spun si tie desi ele nu dau solutii, sint doar indoielile mele, de atunci – dar de care imi aduc aminte si acum, de parca ar fi fost .. nu ieri dar alaltaieri.
Nu intreba ca n-ajuta, numai tu stii raspunsul… Si daca nu-l stii, atunci trebuie sa-l descoperi. Singur.
Cred ca mana a treia iti da o alta perceptie a corpului si sinelui tau. Si asa cum te-ai simtit bogat avand-o, la fel te simti de sarac pierzand-o. Saracia se amesteca insa cu bogatia pentru ca nu pleaca totul o data cu mana, raman cele facute de ea si cu ea.