despărţirile (bucăţi)

200404062341

acuma nu că de-aia mă gīndesc tocmai acum… dar, aşa… zic şi io, direct aicea-n fereastră.
sunt mai multe feluri de despărţiri, să iau extremele: o uit sau o amputez.
cīnd o uit ea se-ntoarce iar eu o cunosc pentru prima oară, dar nu-mi place, nu-i genul meu.
cīnd o amputez, atunci iese īmpreună cu alte chestii de pe līngă viscerele umede dinauntrul meu şi nu-i bine, doare. e ca atunci cīnd īţi amputezi singur o mīnă pe care nu ai ştiut c-o ai. adică e şi elementul surpriză, ştii? am două mīini… tralala, viaţa curge… şi ajungi să te desparţi de ea; ŢAC! nici nu-ţi dai seama cīnd rămīi fără de mīna a treia, cum ar veni. deci ŢAC, ziceam… rapid, no second chance! aşa, acum īntrebarea pe care v-o adresez este: de ce mă mai doare? am auzit că oamenii cărora li se amputează ceva se plīng că-i mănīncă, de exemplu, degetul amputat. aşa o fi şi cu a treia mīnă? şi ea, ea ce zice? că mă şi-ntreb acuma: am mīngīiat-o vreodată cu mīna asta, īnainte să mi-o tai dracului din umărul ăsta care nici măcar el nu există?

3 Comments »

  1. Recent, pe AXN, in serialul Medicopter. O tipa, pilot de elicopter are un accident pe munte in timpul unei operatiuni de salvare. Se rastoarna elicopterul cand era lumea mai draga si-i prinde piciorul sub el. Finca n-aveau cum sa o traga de-acolo si era pericol de avalansa daca mai stateau mult, i-au amputat piciorul, pe care l-au recuperat pe urma.

    Si intr-un act medical care pe mine inca ma sperie, i l-au atasat la loc cand au ajuns acasa. Dupa perioada de recuperare de cateva luni, schiopatand, un prieten o ia la o tura cu elicopterul, si vorbind despre eventuala ei revenire ca pilot, surpriza, nu mai poate sa zboare. Ajunge probabil sofer de camion.

    Comment by Adi — 20040406 @ 2354
  2. am scris textul de mai jos mai demult, pentru ca tuturor ni s-a intimplat (cred)… Cuvintele de atunci sint pe undeva o perdea de fum pentru ca altfel e greu sa le faci fata in goliciunea lor seaca, descarnata de context si aducatoare de durere, nostalgii sau de-ce-uri, e greu sa le privesti in fata… Tin mult la ele si vreau sa ti le spun si tie desi ele nu dau solutii, sint doar indoielile mele, de atunci – dar de care imi aduc aminte si acum, de parca ar fi fost .. nu ieri dar alaltaieri.

    Oamenii cu esecuri ar trebui sa fie precum bolnavii de stomac: cu o vesnica grimasa intinsa pe fata, tristi, posomoriti (In Floyd asta e cam asa: “You can hide, hide, hide/ Behind petrified eyes”). Dar, in momentul in care te surprinzi rizind sau glumind, ce poti sa-ti spui, ce ramine de facut? Inseamna oare ca te-ai vindecat, inseamna ca poti sa iesi din cochilie si sa dai din nou fata cu lumea? Poti sa renasti?

    In afara de animalele necuvintatoare, pe Pamint traieste un imens popor de melci. Fiecare din noi inchis in propria cochilie. Fiecare din noi cu teama si grija de a-si pastra cochilia neatinsa, de a-i impiedica pe ceilalti sa vada ce se-ntimpla inauntru. Lumea redusa la niste cercuri/sfere concentrice. Lumea imposibil de unificat. Lumea supravietuind in conserve ce-i asigura, paradoxal, continuitate.

    Continuitate arborescenta cochiliforma. Suna ciudat, pot incerca sa propun termenul pentru o omologare stiintifica, pare a fi destul de exotic pentru a-si gasi locul intr-un curs studentesc. Cu fiecare cadere, cutiuta se intareste cu un nou perete de retineri, respingeri si resentimente (cei 3R), comunicarea cu ceilalti (si, intr-adevar paradoxal, chiar cu tine insuti) devine mai grea.

    Imi spun: “acum o iau de la capat. Acum, incepind din acest moment.” Dar unde e capatul? Cu ce incep? Cum o iau de la capat? Repetind gesturi, cuvinte si priviri pot sa stiu ca nu voi repeta si greseli?

    Nu intreba ca n-ajuta, numai tu stii raspunsul… Si daca nu-l stii, atunci trebuie sa-l descoperi. Singur.

    Comment by ppm — 20040407 @ 0051
  3. Cred ca mana a treia iti da o alta perceptie a corpului si sinelui tau. Si asa cum te-ai simtit bogat avand-o, la fel te simti de sarac pierzand-o. Saracia se amesteca insa cu bogatia pentru ca nu pleaca totul o data cu mana, raman cele facute de ea si cu ea.

    Comment by Irina — 20040407 @ 1747

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0 Unported License.
(c) 2024 andreiard | powered by WordPress with Barecity