scurt pe doi
fântânile carteziene scuipă, deci există!
… fântânile cu cumpănă din bucureşti sunt alimentate cu ajutorul unor cisterne enorme şi roz, conduse de canguri şi pline cu apă?
… în bucureşti există oameni foarte grăbiţi, care şi-o iau înainte?
… dacă am lua toate iubirile din bucureşti şi le-am pune cap la cap n-am ajunge nicăieri, pentru că iubirea n-are lungimi, doar dor?
… florăresele din bucureşti au mai multe vieţi? dar numai una pentru ele, pe celelalte sunt obligate să le vândă altora gata murite.
… vecina mea de dedesubt nu poate dormi dacă aude viaţă de deasupra?
… aseară am văzut o emisiune despre viaţa Jennei Jameson? ;))
via boo, un testulete haios, da. şi iete rezultatu’:
totul a plecat de la !
1. Amintiri, vise, reflecţii (C. G. Jung), pentru că mi-a amintit nu o dată de cine-aş putea deveni şi pentru cei cu care-am împărţit-o şi m-au iubit.
2. Varieteu pe apă (John Barth), pentru grija dementă cu care mi-a arătat că nu tot ceea ce pluteşte e (de) căcat.
3. Căutarea intermitentă (Eugen Ionescu), pentru că mi-a indus acea amarăreală dulce fără de care nici o trestie adevărată nu se poate îndoi frumos.
4. Calea şearpelui (Gellu Naum), pentru că mi-a lipsit înainte s-o citesc. Gellu Naum mi-a arătat întotdeauna că se poate.
5. Deşertul tătarilor (Dino Buzzati), pentru că m-a învăţat să-mi uşurez fiinţa de ce-uri şi mi-a apropiat şi mai tare cum-ul.
lipsesc atâtea de-aici că mi-e şi ruşine… dar a fost cu ochii-nchişi, aşa că mă veţi înţelege, sper.
ca memă, mai departe m-aş îndrepta către (răzvră)tina, irene, zeeny şi troniu.