jurnal înfumurat (2)
tocmai am trecut prin următoarea fază: tot caut motive şi explicaţii pentru care aş putea fuma măcar o ţigară! unul dintre ele a fost ăsta: se făcea că mă gândeam serios că n-o să mă creadă nimeni că trec prin ce zic aicea… şi mă enervam foarte tare. şi mă gândeam aşa: poate ar fi util să fumez o ţigară, să vadă lumea cât de greu e, că nu te poţi lăsa deodată, fie ea şi-a N-şpea oară! e, uite că n-am căzut nici în capcana asta! cum spuneam, totul stă în respiraţie! contrar a ceea ce-mi vine, sunt hotărât să respir aer! şi să-mi las blocajele în urmă! blocaje, da! pur şi simplu îmi vine să nu mai respir! dar nu mă las! go, planet, go! fuckin save the fuckin world, you bastard! ‘t’s your world! :))
bună seara, sunt radu şi sunt al dracului de dependent! n-am mai fumat de vreo 21 de ore jumate.
te urmaresc, cu admiratia omului care fumeaza de tot atat vreme dar nu s-a lasat niciodata. sunt garga si sunt dependenta. hang on there! sunt convinsa ca sevrajul la un moment dat va deveni fun.
si pls, just drop by for a comment incurajator cand m-oi lasa la randu-mi. pretty soon I hope
deja este fun! este un mişto făcut de mine pe seama mea, fără nici cea mai mică urmă de auto-ironie! am să încerc să te susţin când o fi să fie, deşi acum nu-mi pasă de nimic şi de nimeni!
Stii cum e cu teoria celor 3 zile, nu?!?
Oricum, partea grea nu e sa te lasi ci sa te tii!!!
ba e greu să te şi laşi, crede-mă! alea-s teorii tâmpite, născocite de suficienţi fuduli de atenţie, aia e…
De lasat te-ai lasat dar te-ai si reapucat. Cum te-ai lasat poti sa te lasi si acum dar de data asta sa te tii.
Eu n-am reusit sa ma tin pentru ca sincer n-am vrut si nici nu am avut motive asa temeinice cum ai tu…
tine-te cu dintii de faza asta cu respiratia, e calea cea buna, cred.
de fapt sunt aproape sigur, m-a ajutat si pe mine sa fac o pauza de un an jumate. acum un an jumate. :-)
numa ca tre sa te gandesti la ea (la respiratie) mai des decat te gandesti la sex ! :-)
si… cum zicea pleo… exact asta-i faza cea mai grea. sa te tii.
spor !
sa ne anunti cand fumezi prima tigara ca sa nu ne mai simtim asa mici si pricajiti pe langa tine :-)
pleo: toţi avem motive, numai că ele nu vorbesc cu noi de când apar. de ţinut s-au mai ţinut şi alţii… ba un an jumate, ba cinci, ba cinşpe. problema e că, în cazul ăsta, e ceva diferit parcă. e vorba de un definitiv care trebuie asumat cândva. nu ştiu nici când şi nici de ce trebuie.
octi: totul e să nu uit, aia cred că e calea cea mai bună! că uite, cu respiraţia ţine figura, însă la un moment dat se pare că uit de unde am plecat şi-mi bagă soarta ţigara-n gură şi-i dă drumu acolo fără ca eu să-mi aduc aminte de ceea ce înseamnă asta. na poftim pornografie! dar aşa e! ne-o tragem singuri! faptul că are legătură cu gura e doar o întâmplare :))
ma, sa nu uitam ca si fumatorii tot oameni sunt, si chiar daca mor de cancer la plamani, incendiati sau in accident de masina cu bricheta inrosita la 12 volti si scapata in poala din greseala… poate tocmai minutele petrecute cu tigara in gura au fost cele mai importante din toata experienta lor pe planeta asta. nu ?
fumatul e indeletnicire veche de tot, nu ?
nu-mi caut scuze ca sa pot fuma cu constiinta impacata, ci doar ma seaca si pe mine faza asta cu definitivul care trebuie asumat. de fapt e o iluzie, o himera, nu poti fi sigur ca vei fi mai bun si mai virtuos dupa ce ti-l asumi.
un lucu e cert: suntem victime ale sistemului.
intr-o lume ideala am putea fuma si fi virtuosi in acelasi timp, fara sa ne punem probleme existentiale.
asa ca daca exista vre-un definitiv ceva care merita asumat, cred ca se numeste “fuck the system!”, pentru totdeauna. si pe toate planurile. minte limpede iti doresc !
NU CEDA!
:) n-are rost sa te lasi daca iti place. pacat ca n-o sa prindem vremurile in care toate placerile astea se vor putea sintetiza direct in creier… sa vezi atunci cum se muta uzura de plamani in cea de neuroni…
concluzie: mai bine un spirit sanatos, intr`un ambalaj incert, decat invers.
octi: n-are bre nici o chestie sistemu, vezi de treabă. cât despre himera ta… ziceam io la un moment dat ceva despre definitivul temporar, numa că acu-s prea obosit şi nervos ca să-mi aduc aminte. se poate folosi, cred, căutarea în blog. pe bune acuma, io nu cred în bătălia cu sistemu, cred doar în rotunjimea cu care mă-nvârt în jurul propriei axe. iar dacă dau de colţuri, atuncea ştiu că de la mine-i. iar colţurile alea cu asumări se şlefuiesc. aşa cred io. şi, până una alta, în postul ăsta despre mine vorbesc. io şi lăsatu meu de fumat. şi altele, pentru cine are ochi s-audă.
koma: păcat? ba io zic că suntem norocoşi că n-apucăm vremurile alea. plus că io cred că tu nu prea ai citit ce-am scris în post. şi nici ipoteză ca lumea pentru concluzie n-am găsit, ca să nu mai vorbesc de demonstraţie.
In prima parte a jurnalului mi-ai facut pofta sa fumez si am uitat sa-mi cumpar si guma de mestecat. In partea a 2-a mi-a trecut.
Ce dracu, dependenta e in premul rand psihica, totul e mental.
Acum tii socotala orelor, urmeaza socoteala zilelor. Eu m-am oprit din numarat pe la vreo 20 si ceva de zile. Eram super obosit, dormeam cateva ore pe noapte, ma lua somnul spre dimineata.
In fine eu am scapat de cazne, sper sa nu mai fumez vreodata. Am scapat deocamdata, din 13 septembrie 2003 e ceva timp.
Merita sa te lasi, gandeste-te la avantaje!