sâmbătă am ieşi la-ntâlnirea cu flickriştii. îmi face tare bine câteodată să-mi port fiinţa printre oameni care mă ştiu prea puţin ca să mă ştie, iar ăştia-s şi cuminţi foc şi drăguţi cât cuprinde :-) chestia e că de data asta mi-au făcut poze multe şi le pun şi-aici pe câteva dintre ele, că tare mi-a plăcut cum m-au văzut ochii lor. clic pe fiecare-n parte pentru o versiune mai mare direct în flickr, cu tot cu eventualele comentarii:

le mulţumesc tare mult acelor ochi care m-au văzut :-)

<20070127 - flickr meeting, Parcul Carol, Bucureşti>

<20070120 - cartierul Baba Novac, Bucureşti>

… un şarpe în unghi drept înseamnă diaree în loc de naştere?
… un bărbat care-şi înghite degetele de la picioare trece dincolo numai pentru o secundă, apoi se sufocă sub greutatea propriilor orgolii?
… când simţi că şira spinării are o mişcare proprie înseamnă că cineva te-a îmblânzit?
… copacii gâdilă cerul, dar el nu râde decât când păsările îl mângâie pe burtă?
… timpul dintr-o clepsidră se întoarce şi reîntoarce la nesfârşit, rămânând absolut şi acelaşi, prizonier într-o transparenţă care nu înţelege nimic?

am făcut update la worpress 2.1 şi-am avut su’priza să nu-mi mai meargă bine tema de pân-acum, chiar şi neterminată cum era. numai bine vine chetia asta, poate mă învrednicesc şi io şi-mi fac arătarea blogului cum doresc… păi nu? păi da, nu?

câteva minute mai târziu: am descoperit de ce nu mergea tema cu pielea sus – iar amân faţa nouă ;))

salut cu ochii deschişi apariţia revistei punctum, deocamdată doar în format digital. găsiţi acolo poze faine, fotografii-ca-săgeţile şi cuvinte dinspre ce-a fost surprins dar şi dinspre ce va fi. eu mă bucur tare!

fac cum fac porcusorii astia doi de catei ai mei si mai pleaca din curte in cate-o noapte. nu prea am cum sa-i opresc, asa ca pana schimbam gardul… o sa tot cutreiere prin vecini. apropos de vecini: acu vreo cateva zile foxi n-a aparut o zi si-o noapte acasa. ne-am tot intrebat ce-o fi cu ea, ca nu mai facuse asta niciodata. azi am aflat ce se intamplase: un cretin cu creierul incet ca un caltabos rece a prins-o si-a legat-o cu sarma de-un picior. azi dimineata a aratat primele semne de ceva in neregula la picior si am eliberat-o de chinul sub forma de sarma otelita care-i ranea carnea. bai nene, din ce dumnezeii mamii lor sunt facuti oamenii astia?! i-as strivi! le-as da foc sa-i vindec! vreau sa-l prind pe-ala care-a facut asta! vreau sa-i leg coaiele cu sarma otelita de-o cumpana de prin baragan si sa-l las acolo pana moare de sete! da-i-ar viata numai metal rece, imbecilu dracului! de n-ar mai fi!

aş da orice să-mi pot găsi oasele-ntr-un pământ şi să-mi pot spune, sigur pe mine: a trăit acum aproximativ treizecişiunu de ani! în vremea lui lumea arăta cam aşa…

mă opresc umpic aici să marchez o lună de când n-am mai fumat şi să anunţ că lucrez la o filă de jurnal mai pe larg despre ce-am mai simţit şi înţeles în ultimele zile în legătură cu fumatul şi nu numai. ok? :-) între timp… vă doresc să vă conectaţi cât mai fain la ce are de zis mama natură prin vremea asta bestială-n miez de, nu-i aşa, iarnă. servus!

<20070114 - zona pasaj Mărăşeşti - Tineretului - Parcul Carol, Bucureşti (să trăieşti)>

<20070114 - blocuri pe Dâmboviţa, Bucureşti>

<20070114 - apa pe Dâmboviţa, Bucureşti>