***
aseară am fost la ateneu, ca-n fiecare miercuri seară. aceleaşi fotolii din pluş raiat bordo. acelaşi miros de crinolină oxidată plus pastă de dinţi pell amar. aceleaşi politeţuri absolut fermecătoare. aseară am ascultat însă cum respiră bătrânii. ateneul are o foarte bună acustică şi puteai, cu puţin mai multă atenţie, să le ghiceşti vârsta, numărul aproximativ de ţigări fumate în viaţă, orele de sport zilnic, antecedentele heredo-colaterale în materie de boli pulmonare şi cardiace sau chiar bolile copilăriei prin care au trecut.
aseară am fost la ateneu şi n-am fost singur. i-am lins aripile până le-am făcut transparente şi prin ele i-am putut vedea pe bătrânii de pe rândul din faţă cum scuipau zgomotos sânge în batiste. expectoraţiile lor sincere ne-au distrus timpanele. ea îşi ascundea ochii în palme, eu îi lingeam lobul urechii stângi până îl făceam transparent şi horcăielile roşii din sală se loveau de el cu clinchet de sticlă.
aseară am fost la ateneu şi-am întinerit, hrănindu-ne cu plăcerea contrastului de fi foarte tineri printre foarte bătrâni. scena era de fapt o piramidă în vârful căreia un preot aducea jertfe omeneşti zeului aer. întindea bătrânii pe coada unui pian, cu pieptul uscat şi costeliv în sus, şi le smulgea plămânii cu ajutorul unui flaut obişnuit. îi arunca apoi către public, pe treptele alb-negru ale claviaturii. clapele rămâneau albe şi negre şi nu se auzea absolut nici un sunet.
aseară am fost la ateneu şi n-am fost singuri. ne-am întâlnit acolo cu un alt cuplu tânăr, care venise să-şi vindece nişte negi verzi care le crescuseră pe genunchi. auziseră că aburul cenuşiu care se degajă la moartea unui bătrân fericit rezolvă astfel de probleme şi stăteau acolo lângă noi cu ochii-n patru. am stabilit o întâlnire în patru săptămâna următoare, la o cofetărie cu laborator propriu. noi doi să ne desfacem şliţurile pofticioase şi să ejaculăm pe vitrinele strălucitoare, ele două să-şi urmărească plăcerea printr-un du-te-vino al unui ecler cu ciocolată printre buzele sexului lor. apoi să plângem puţin.
aseară am fost la ateneu şi nu mai ţin minte absolut nimic din toate astea.
nu-mi pare rau ca am gasit rabdare sa ma apuc sa citesc ce ai scris. thx!
WHOOAOO, se pare ca ‘s-a intors la loc’ concentratia !
ai vazut “Coffe and Cigarettes” al lui Jarmusch? era o scena acolo cu doi batranei… sau chiar mai mult. este inca.
fff misto! scena cu piramida ma duce cu gindul la azteci si ma gindesc la o inima care poate transcende in plamin … f frumos :-) mai vrem!
Parca as fi citit unul din cele mai delicioase randuri din Boris Vian. Merci!
frumos. feelingos
Numai frica…