iPod de la bunicu’
în ajunul crăciunului 2006, cu sor-mea-n ţară, bunică-miu-şi cheamă nepoţii pe rând în camera lui şi le spune că moşu a trecut şi pe la el, pentru noi. le dă câte un plic. ce mi-a ieşit mie din acel plic? un iPod! sunt probabil singurul om peste treizeci de ani din românia care a primit un iPod de la bunicul lui! de 80 de giga. negru. iPod-ul zic :-D
aş vrea acum şi aici să le mulţumesc bunicilor mei, într-o ordine cronologică subiectivă:
– nagymama, pentru plăcerea de a bea lapte pe care cred de la tine o am, chiar dacă nu ne-am văzut vreodată.
– nagytata, pentru dragostea ta nemăsurată şi pentru cea mai veche amintire a mea.
– mamaie, pentru că m-ai învăţat despre liniştea lumii.
– tataie, pentru priceperea la cele tehnice pe care mi-ai insuflat-o.
Esti un uber-norocos… iar eu am ramas perplex O.o
Buna,
Amintiri foarte frumoase.
Nu ai vrea sa le incredintezi Capsulei Timpului – http://capsulatimpului.wordpress.com/ ?
Multumesc,
Carmen
Pe bunicii tai ii cheama Nagy sau e doar o porecla? pentru ca si pe ai mei ii cheama la fel:)
:-) nagy, în maghiară, înseamnă mare, adică bunica şi bunicu. acei bunici erau maghiari.
omg…foarte tare…ce bunici deschisi ai, si mai ales inspirati ;)
Şi care dintre bunici ţi-a dăruit iPodul? Tataie sau nagytata?
din păcate primii doi din ordinea mea cronologică nu mai sunt, aşa că e clar că e vorba de tataie. credeam c-am scris ceva despre asta pe undeva… :-)
Ai dreptate, uitasem. Ruşine mie, fană a subiectului “bunici”.:”>
sper ca anu asta de ziua mea bunica sa-mi dea un eudauTelefon de la Măr!!!
si eu am peste 30 si sunt sigur ca as fi primit ceva compatibil de la bunicul meu daca nu-l lua moartea acu cativa ani s-o insufleteasca pe ea cu ideile lui inovatoare. mereu imi lua ceva care sa-mi puna mintea la incercare. in plus, din orice nimicuri facea lucruri folositoare. imi lipseste. acum si mai mult.[si ii ziceam tot nagytata=tatamare]
Pentru mine “tataie mare” a fost defapt strabunicul din partea mamei. Din pacate…. s-a stins inainte cu 7 luni inainte ca stra-stra nepotul lui sa se nasca. Mi-l amintesc cum ne sfatuia sa mergem incet cu masina, pentru ca e ud pe jos…. Toate luminile se sting, la un semn anume.
bre, misto bunici ai, ia de ici o poezie de-a mea pentru ei, sper sa iti placa si tie. La multi ani, Radule !
Acolo unde se termina lumea
o poezie bună trebuie să fie simplă şi elocventă
ca ultimul expir al unei mame bătrâne ce-a fost
“pieta” de zeci de ori când fiul i-a fost bolnav
ca bătăturile unui ţăran autentic fără fasoane
care după ce şi-a aşezat copiii la casa lor
adoarme de tot cu pălăria pe ceafă
în pod sau în şură visând grâul de 24 de karate
şi o singură pâine bleu uriaşă
o poezie bună trebuie să fie
ca apa unui lac de munte
neciobită de botul cerbului
trebuie să fie chiar ca noi
ca fiecare în parte
care începem cu adevărat
acolo unde se termină lumea
Am modificat ultima strofa, acu e mai buna :)
trebuie să fie chiar ca noi
ca fiecare în parte
ca omul care începe cu adevărat
acolo unde se termină lumea
sa-ti traiasca bunicul. ca de Ipod ai tu grija. dar asa bunic……. chiar cred ca e unicat!
:)
Sa-l stapanesti sanatos (iPod-ul)!!
Si sa ne bucuram de ei cat mai mult !!!
Pup tare fratiorul!!