zburătoare cu aripi şi apă
<20070114 - pescăruşi la Dâmboviţa, Bucureşti>
<20070113 - Gruiu, jud. Ilfov>
iPod de la bunicu’
în ajunul crăciunului 2006, cu sor-mea-n ţară, bunică-miu-şi cheamă nepoţii pe rând în camera lui şi le spune că moşu a trecut şi pe la el, pentru noi. le dă câte un plic. ce mi-a ieşit mie din acel plic? un iPod! sunt probabil singurul om peste treizeci de ani din românia care a primit un iPod de la bunicul lui! de 80 de giga. negru. iPod-ul zic :-D
aş vrea acum şi aici să le mulţumesc bunicilor mei, într-o ordine cronologică subiectivă:
– nagymama, pentru plăcerea de a bea lapte pe care cred de la tine o am, chiar dacă nu ne-am văzut vreodată.
– nagytata, pentru dragostea ta nemăsurată şi pentru cea mai veche amintire a mea.
– mamaie, pentru că m-ai învăţat despre liniştea lumii.
– tataie, pentru priceperea la cele tehnice pe care mi-ai insuflat-o.
***
aseară am fost la ateneu, ca-n fiecare miercuri seară. aceleaşi fotolii din pluş raiat bordo. acelaşi miros de crinolină oxidată plus pastă de dinţi pell amar. aceleaşi politeţuri absolut fermecătoare. aseară am ascultat însă cum respiră bătrânii. ateneul are o foarte bună acustică şi puteai, cu puţin mai multă atenţie, să le ghiceşti vârsta, numărul aproximativ de ţigări fumate în viaţă, orele de sport zilnic, antecedentele heredo-colaterale în materie de boli pulmonare şi cardiace sau chiar bolile copilăriei prin care au trecut.
aseară am fost la ateneu şi n-am fost singur. i-am lins aripile până le-am făcut transparente şi prin ele i-am putut vedea pe bătrânii de pe rândul din faţă cum scuipau zgomotos sânge în batiste. expectoraţiile lor sincere ne-au distrus timpanele. ea îşi ascundea ochii în palme, eu îi lingeam lobul urechii stângi până îl făceam transparent şi horcăielile roşii din sală se loveau de el cu clinchet de sticlă.
aseară am fost la ateneu şi-am întinerit, hrănindu-ne cu plăcerea contrastului de fi foarte tineri printre foarte bătrâni. scena era de fapt o piramidă în vârful căreia un preot aducea jertfe omeneşti zeului aer. întindea bătrânii pe coada unui pian, cu pieptul uscat şi costeliv în sus, şi le smulgea plămânii cu ajutorul unui flaut obişnuit. îi arunca apoi către public, pe treptele alb-negru ale claviaturii. clapele rămâneau albe şi negre şi nu se auzea absolut nici un sunet.
aseară am fost la ateneu şi n-am fost singuri. ne-am întâlnit acolo cu un alt cuplu tânăr, care venise să-şi vindece nişte negi verzi care le crescuseră pe genunchi. auziseră că aburul cenuşiu care se degajă la moartea unui bătrân fericit rezolvă astfel de probleme şi stăteau acolo lângă noi cu ochii-n patru. am stabilit o întâlnire în patru săptămâna următoare, la o cofetărie cu laborator propriu. noi doi să ne desfacem şliţurile pofticioase şi să ejaculăm pe vitrinele strălucitoare, ele două să-şi urmărească plăcerea printr-un du-te-vino al unui ecler cu ciocolată printre buzele sexului lor. apoi să plângem puţin.
aseară am fost la ateneu şi nu mai ţin minte absolut nimic din toate astea.
jurnal înfumurat (11)
dacă mi-ar cere cineva un sfat, un singur sfat, apropos de lăsatul de fumat asta i-as spune: respiră! îţi vine să tragi un fum? trage aer în piept, ca şi cum ar fi fum ce aspiri în plămâni. cu acelaşi gest. trage adânc aer în piept! şi stai drept! vrei un fum? îndreaptă-ţi spatele, ridică-ţi bărbia sus şi trage puternic aer în piept! de fiecare dată când îţi vine să fumezi, fă asta! şi-apoi dă-mi un semn, spune-mi cum a ieşit… ;-)
aici radu. n-am mai fumat de vreo 18 zile.
jurnal înfumurat (10)
încă n-am fumat, deşi răul pe care mi-l făcea fumatul de cele mai multe ori în ultima vreme se duce… îl uit! şi nu e bine, zău! nu trebuie să-l uit!
parcă ceva din capacitatea de concentrare începe să revină, deşi sunt încă foarte departe de cum eram înainte să mă las de fumat. insomniile persistă – o spun aici deşi n-au 100% legătură cu lăsatul de fumat. durerile în piept mai există şi ele, însă sunt muult mai rare, cam o dată pe zi sau la două zile. traspiraţiile au dispărut de tot.
cel mai important este să nu uit! să mă abţin pe cât posibil să caut substitute ale ţigării. că io aşa cred că ne păcălim de cele mai multe ori şi dăm în alte alea – vezi îngrăşat sau alte chestii – deşi la mine problema cu îngrăşatul nu se pune, deocamdată (65kg/190cm) :-D
plus respiraţia! să nu uit că(să) respir! e important!
seara bună şlamulţani! io-s radu şi am o problemă cu ţigările. n-am mai fumat de vreo 14 zile.
