de la către înspre unde, via câteodată
oi fi suficient de puternic şi sincer să înţeleg/accept ce arăt pe blogul ăsta? asta e-ntrebarea. întrebarea de început, întrebarea de făcut curaj, de luat avânt. altele, prea multe altele, îi vor urma. iar răspunsul pentru ea este încă nu. asta e, frica ne înveleşte atât de bine, ne protejează atât de cald! am impresia că frica m-a născut în mama. parcă mai întâi mi-a fost frică, abia apoi m-am născut aici. la care început trebuie să mă-ntorc pentru a înţelege? la care sfârşit trebuie să mă gândesc pentru a mă putea naşte?
mai baietule, frica ne avertizeaza. mai intai ai fost luat prin surprindere fiindca nu te asteptai ca te nasti, ci te indreptai spre ceva si nu stiai spre ce. apoi te-ai speriat. uf, ti s-au umplut plamanii aia ai tai cu aer, prea mult si te durea totul. dupa aia ti s-a facut frica. de nascut te-ai nascut demult. abia acum ti-e frica. Sa ma injuri, da`cam asta e.