acul şi greaţa

200702091821

acul si greata

jurnal înfumurat (13)

1747

cum promiteam în episodul 12, revin cu gândurile şi mecanismele. am descoperit mai acu vreo două săptămâni ceva ce m-a făcut să-nţeleg mai bine ce-mi făcea mie bine la fumat. uite, încă mi se strânge stomacul parcă de emoţie când scriu despre asta, am senzaţia că n-o să-mi treacă niciodată. mă rog, să continuu… aveam nevoie să-mi marchez cumva ritmul! şi mă foloseam de un reper exterior – ţigara – uşor de “interiorizat”, prin fumul ei. era ca o mască a asumării propriului ritm. m-am eliberat io cumva de acea mască sufocantă, dar am deschis nişte uşi şi m-am pomenit iac-aşa-n faţa multor chestii din mine cărora trebuie cumva să le găsesc întrebuinţare :-) fără acele repere mi-a fost şi-ncă-mi este greu de tot să-mi susţin ritmul. sigur, cum v-am spus în precedentele file de jurnal înfumurat, am descoperit acel tertip cu înlocuitul fumului cu aer, dar de data asta totul se întâmplă conştient, iar conştienţa e obositoare, nu-i aşa?! trebuie parcă să-mi aduc aminte tot timpul cine sunt, să-mi scot adevărurile în oraş, la film sau teatru, la bibliotecă, să fiu civilizat şi curtenitor, să fiu corect, dar şarmant. şi e greeu! :-) da, e greu, dar uite din asta vin satisfacţiile, nu? of, nu mai am chef de analiză… mă duc să merg…

La Croix Canon/Canon Fronsac/2003

200702071206

inaugurez aici o nouă categorie pe andreiard.ro ş-anume in vino veritas. ţin să menţionez că nu-s oenolog da-mi place vinu’, nu-s beţiv da-mi place să beau un vin bun şi că nu-s dus da’ tare-mi place să duc, să mă duc şi să seduc, aia e. clar?

La Croix Canon/Canon Fronsac/2003

încep c-un vin dintr-o regiune tare dragă mie, Fronsac. e pe lângă Bordeaux, aproape de Saint-Emilion şi de sor-mea. vinu’ ăsta e ca un uppercut întrebuinţat pentru a alinta o bărbie viguroasă de domn rasat şi cu principii bine măsurate. din moment ce vine de jos şi se duce-n sus, găsesc La Croix Canon ca fiind adierea uraganului abia potolit, sau primul aerul tras forţat în piept după ce-am căzut într-o stare de perplexitate vecină cu îndrăgosteala. roşu maroniu, ca sângele norilor de furtună închegat pe gâtul unui luptător de sumo.
(care l-am băut pe 20070202, acasă-n Bucureşti)

intimităţi

1146

intimitati
<20070207 - acasă, Bucureşti>

ştiaţi că… (neştiute, dar personale)

200702012056

mi-a fost suflat-o provocare şi-mi permit să răspund abia acuma, ‘n felu meu… ştiinţific, mai ales că deunăzi vorbeam despre secrete.

aşadar, ştiaţi că…

… la întâlnirea durerii cu plăcerea lucrurile sunt atât de clare încât orice şovăială acolo capătă consistenţa gumei de mestecat în gura unui chirurg, iar legăturile se fac pentru totdeauna?

… părerea de rău trezeşte, dar poate adormi pentru totdeauna? de aceea duminica, la ceas de prânz, îmi înghit limbile ceasului biologic… mereu… mereu…

… dacă ne imaginăm că, îndreptându-ne de spate, seducem şi ne detaşăm în acelaşi timp, avem dreptate?

… memoria ne poate furniza aceleaşi repere ca şi respiraţia?

… degetele-mi sunt atât de limbă încât cuvintele îmi sunt mâini care sărută când iubesc?

gândurile şi-ntrebările nu se duc mai departe, rămân aici să se-ncovoaie de voi

the alpha snake

2011

the alpha snake

« Previous Page
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0 Unported License.
(c) 2017 andreiard | powered by WordPress with Barecity