visele

200710280251

azi-noapte am avut activitate onirică. dimineață m-am trezit răvășit, dar al naibii de tonic, iar starea și imaginile de cu noapte-mi erau foarte clare și prezente, contrar obiceiului meu de a uita tot ce visez.

se făcea că-mi aveam toți centimetrii lungiți în patul din dormitor, sub care se află un parchet de bambus și, mai jos umpic, o vecină nebună. visam că visez și că sunt treaz. starea de trezie mi-era precizată brutal de telecomanda din mâna stângă, îndreptată necruțător către televizor, iar starea de visare se legitima prin incertitudinea că visez sau nu. mă gândesc că dacă-s treaz știu fără dubii că visez. mă rog… eram gol complet și neînvelit, iar cu degetele reci ale mâinii drepte îmi gâdilam fruntea, ca apoi s-o scarpin, proces însoțit de plăcerea cu care duci ceva la bun sfârșit. zăceam cumva încordat, iar sexul enorm și erect care-mi ajungea până la vreo douăzecișipatru – douăzecișiopt de centimetri de buze îmi fura focusul, astfel că tot ce simțeam dincolo de el îmi era neclar. îi simțeam pe buze umbra generată de lumina televizorului. buzele-mi erau femeia. stăteam topit într-un mine lichid și aveam siguranța că sunt întreg. un dans nebun de lumină și gânduri îmi încrețește pielea. eliberez sperma într-un jet imposibil de drept direct printre buze. manifest în același timp siguranța performanței și emoția confruntării cu noul ca și creștere, astfel că nu-mi e clar dacă tocmai am născut o poveste posibilă sau dacă voi voma sub tensiunea cuvintelor ce descriau ce tocmai se întâmplase. sperma avea gustul ideii, în starea ei pură și nemijlocită de început, de scânteie care conține deopotrivă potențialul concluziei și vocația eșecului – deci acel gust deopotrivă acrișor și greu, dar dulce și relaxant. o înghit curajos, rămânându-mi doar teama că iubita-mi care doarme alături ar fi putut înțelege ce se-ntâmplase și sentimentul inegalabil de completitudine, pe care numai înțelegerea fără cuvânt îl mai poate provoca. adorm în vis și mă trezesc în realitatea încă dominată de întunericul liniștit al locatarilor obosiți de sus, din dreapta, din stânga și de jos, împletit cu lumina radiată de televizor. am adormit apoi în real, așteptând visul numărul doi ca pe o punctuație.

0 Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Sorry, the comment form is closed at this time.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0 Unported License.
(c) 2017 andreiard | powered by WordPress with Barecity