tempo

200809031303

plescăiai niște struguri oamenii ăia îți strigau numele
tu lăsai balconul gol și pe mine cu șlițul desfăcut
ca să am ce povesti nepoților ca să
am ce muri la bătrânețe
oricum la piciorul patului tău
mor poeții precum chibriturile

prefăceai carne în abur te frecai cu spinarea de nodul din gâtul meu
până se aprindea până inventam alfabete până reușeam să-ți spun o poveste
erai singură în fața cuvintelor erai
dezvelită și goală ca apa eu fredonam nasturi oamenii ne fluierau

acum nu mai sunt decât fluturii ne ling burțile cu limbile lor
în spirală noi ne iubim cu picioarele

200809031258

0 Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Sorry, the comment form is closed at this time.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0 Unported License.
(c) 2017 andreiard | powered by WordPress with Barecity