jurnal de analiză (7)
revin la temă. mă întrebam “cine aș fi eu” dacă una, dacă alta. cine aș fi pentru cine? :-) pentru mine, slavă Domnului, cred c-aș fi același. sunt sigur însă că asta nu s-ar întâmpla oricui. știu mulți oameni, din păcate și apropiați, care încearcă cu tot dinadinsul să se definească prin lucruri exterioare și care s-ar prăbuși într-un auto-anonimat (sâc!), imaginea lor pulverizându-se în toate gadgeturile (ca să le zic așa generic) în care s-au proiectat ca proștii. da da, știu, nu spun nimic nou, e ca-n proverbu’ cu “haina nu face pe om”. n-am nevoie de ceva mai nou de scriu aici, ci de ceva mai clar, mai limpede în ochii mei. și, ca să scot într-un fel limba la voi, haina face întotdeauna pe om – se pișă pe el.
cine-aș (mai) fi pentru ceilalți? contează? :-D ook… păi depinde de ceilalți, nu de mine și renunțările mele la lucruri exterioare, indiferent care sunt alea. punct.