stau la bloc și mulți dintre vecinii mei au participat la construcția lui, finalizată prin 91. majoritatea fumează. o mare parte a fumătorilor au, se pare, o mare problemă cu fumul de țigară, sau cu nevestele. ies în balconul de la ghenă să fumeze. bine, ei ies acolo să facă și grătar sau să socializeze, dar nu despre asta vorbesc. imaginea lor aplecați peste balustradă, plictisiți și suspicioși, m-a dezgustat de la bun început. mă simțeam superior, mă-nțelegi. iată c-a venit vremea să folosesc și eu locul comun al fumătorilor exilați și sunt uimit de cât de indulgent sunt vis-a-vis de mine însumi, când vine vorba de imagine. fumez puțin și foarte neregulat în ultima vreme, asta parcă îmi acordă circumstanțe atenuante. strănut des însă, iar asta mă face mai simpatic. folosesc fumoarul cu burlan numai noaptea și până acum nu m-am întâlnit cu nici un vecin în exercițiu. noaptea, ghena e numai a mea. mă furișez afară din apartament să nu m-audă nimeni și fur câteva fumuri. urmăresc ferestrele luminate din cartier și-mi imaginez că unii fumători se bucură de țigările lor în intimitatea bucătăriei sau, mai bine, a sufrageriei. dar ei nu vor avea niciodată o relație atât de profundă cu spațiul cum am eu cu balconul ghenei. le lipsește sentimentul eliberator de a comite o ilegalitate, de a se furișa, de a se ascunde. sunt un fumător mai bun decât ei, eu trag în piept. hiii, caii popii!