a întoarce și celălalt obraz
… mi se pare o prostie. adică aș ‘rezolva’ ceva cu asta numai dacă cel care-mi greșește știe că mi-a greșit, acceptă asta și se căiește, măcar în sinea lui. atunci va înțelege de ce am întors obrazul. dacă nu… sunt doar un sărman nenorocit care nu-și poate exprima trăirile și agresivitatea și atunci îmi găsesc argumente savante și pioase să rămân așa. pe de altă parte, dacă e capabil să știe, să accepte și să se căiască… mi-ar mai greși?
consider că e important ca, atunci când simțim că ni se greșește, să comunicăm asta celui care-o face. dacă însă punem emoție în mesaj, adică dacă ne ‘enervăm’ (nu întâmplător cred că e reflexiv verbul), atunci nu noi ne vom exprima de fapt, cei față de care se greșește, ci frustrările și neputințele noastre, adunate de-a lungul existenței. și ce face un animal (sau om, bunăoară) când simte slăbiciune? mușcă!
Da … într-un fel “we are kind of animals”…
Nu mulţi dintre noi tratează situaţia cu tact.
Adica decat sa-ti exprimi frustrarile si neputintele care te plaseaza intr-o pozitie pasiva, cel mai bine ramai liber de emotii si comunici “rational” ce ai observat ca ti se greseste gen “acum abuzezi de bunavointa mea ceea ce ma deranjaza”, “acum vrei sa ma furi ceea ce ma supara foarte tare” sau “acum tocmai ai calcat cu roata camionului tau peste piciorul meu, jumatate din piept si o mana ceea ce imi provoaca o mare suferinta si imi aduce distruge integritatea fizica” :) “Intoarce si obrazul celelalt” a fost creat, totusi, ca o palma morala atunci cand crestinii erau umiliti pe strada si aruncati hrana pentru lei in vazul tuturor pe la circ. Poate conteaza si gradul in care celalalt iti aduce prejudicii? Adica uneori ma trezesc spunandu-mi “Pentru asta chiar trebuie sa ma enervez”…