e noapte

201003050050

e o noapte rece, fumez o țigară atârnat pe geamul de la bucătărie și ascult dialogul dintre un pahar de macdo și o caserolă de plastic, împinse de vânt întru frecare pe asfaltul ud. e, probabil, o poveste de dragoste acolo, dar nu mă interesează detaliile. luminile din parcare se aprind și se sting. culorile și-au pierdut de câteva ore bune strălucirea, s-au ascuns de picanteriile nopții. un pieptene de aer rece își croiește drum prin păr și prin barbă, eu cad cu gura deschisă în cochilia visării cu ochii deschiși. îmi permit, e întuneric. mă rotesc ca un pinot noir într-un pahar și mă aștept să întâlnesc la capăt Melcul, speriat și moale, ascuns în punctul de început al spiralei. cineva mă înghite, altcineva mă scuipă. când mă opresc știu că m-am născut din nou, hainele dispar, pielea se întinde până la transparență, limba nu mai poate atinge cerul gurii și degetele freamătă a femeie. ochii se închid, lumea mă vede, dinții explodează într-un praf fin – var pentru pereții tăi goi, saliva îngheață și acoperă geamul tău spart, iubito, ți-era frig, de ce n-ai spus?

0 Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0 Unported License.
(c) 2017 andreiard | powered by WordPress with Barecity