ieri seară m-am întâlnit cu Vinul într-o formă originală și mai rar întâlnită prin părțile astea: Amarone. de la Masi. parteneri de exclamații mi-au fost Mihnea și Răzvan, iar invitația a venit de la Cramele Recaș, mulțumesc! domnul Sandro Boscaini, președinte Masi în a șasea generație dac-am înțeles io bine, și Andrea Dal Cin, șeful grupului tehnic Masi, au vorbit despre vin cu naturalețea unor oameni care sunt în tot ce fac și fac ceea ce sunt, chestie la fel de rară pe aceste meleaguri.

2005 Masi Campofiorin
o frumoasă culoare de sânge coagulat, amintește de culoarea pinotului noir. nas drept, acvilin, un vin sincer, direct dar moale și nepretențios, un vin de masă perfect.

2006 Masi Tupungato Corbec
roșu dar negru :-) culoare cu adâncime deosebită, menisc carmin. negru de mură. nasul spune despre dulceață de vișine coapte-coapte, ceva zahăr ars și eucalipt. gust plin, cu câteva ascuțimi totuși.

2006 Masi Costasera Amarone Classico
roșu secret, abisal, sobru. nas complex, feminin, rasat, cu forme :-) impune tăcere și plăcere. atac suplu, învăluitor, în gură cu o anumită ușurătate plăcută, în ciudat culorii adânci și a nasului complex. unul dintre preferatele mele din seara Masi.

2003 Serego Alighieri Vaio Armaron Amarone Classico
culoare roșie adâncă, parcă echivalentul masculin al Costasera. corpolent, greu, inerțial. retronazal am prins cireșe negre, probabil de la baricul de cireș în care se ține o vreme scurtă :-) vorba domnului Dal Cin, “a gentle giant”. de acord :-)

2001 Masi Mazzano Amarone Classico
rubin, cu menisc portocaliu foarte frumos. un nas spartan, franc, mândru, aproape animalic. ceva gen my way or the highway :-) în gură am simțit prune, cireșe amare, ciocolată cu alune de pământ, vanilie, condimente.

2005 Masi Recioto Classico
roșu întunecat, pătează paharul. nas foarte fructat, delicat și elegant, timid chiar. un vin dulce, un desert inspirat, interesant.

surpriza serii a fost un 1990 Masi Amarone din colecția personală a familiei Boscaini, un Amarone la patru ace, extrem de complex și vital.

în loc de concluzie pot spune că nu-s un fan Amarone, însă pot recunoaște valoarea unui vin bun chiar și dincolo de subiectivitatea mea asumată :-) o seară foarte faină și interesantă, mai vreau.