cartea e bună rece

201003302329

de la un prânz suculent, profund, cu cărare-ntr-o parte, am țopăit fericit peste pragul unei librării. casă veche, tavan înalt, ziduri groase. înăuntrul ei încă nu aflase de primăvara de-afară și păstra frigul de-astă iarnă perfect conservat. doar aburi nu scoteam. înăuntru doi librari grași și preocupați, un el și-o ea. bună ziua. singurul client, apoi au mai intrat doi-trei. am luat o carte de pe raft și-am simțit ceva foarte adevărat: era rece. ca de la gheață. ca din pivniță. ca din fântână! mi-a plăcut foarte tare senzația, era ca și când cartea, nou-nouță, câștigase înzecit la capitolul prospețime. se lăfăia la mine-n mâini, era a mea pentru totdeauna. cărțile nu se nasc pe masa scriitorilor, doar povestea lor. nici în tipografii nu se nasc, ca obiecte. drumul cărții de la tipografie în mâna mea e ca un fel de gravidie. când ajunge și se lasă încălzită de mâinile mele, abia atunci se naște. cartea e bună rece ca gheața, să fie clar. la revedere.

1 Comment »

  1. :)..nu chiar. Cartea e buna si calda..de fapt fierbinte..Si aici ma refer la cartea din biblioteci, trecuta prin fel de fel de maini (mai calde, mai reci), filtrate prin fel de fel de minti (mai largi, mai stramte)..Cel mai adesea astea-s carti scrise…fostii cititori si-au notat pe foi stari, idei..si de astea-s asa faine cartile de biblioteci..ca spun nu numai povestea filtrata prin tine, dar si povestea trecuta prin alte filtre. Intersectie de universuri. Explozii. Infierbinteala (exista cuvantul asta?).

    Comment by Valentina — 20101118 @ 1332

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-Share Alike 3.0 Unported License.
(c) 2017 andreiard | powered by WordPress with Barecity