a ieși în parc cu tomtom este, pentru mine, dificil și încurcător și aș vrea să nu mai fie. nu este așa din cauză că aș fi stângace sau plictisit, ci din cauza faptului că pe mine mă enervează foarte tare majoritatea părinților pe care-i pot întâlni astăzi prin parcuri :-( realmente mă-ntristează și mă revoltă și mă fac să pierd focusul și-mi pare tare rău că las să se-ntâmple asta! acest post este mai degrabă un strigăt de ajutor, decât un al-nu-știu-câtelea articol despre ce nu-i bine în țara asta.

sentimentul pe care-l am este că părinții despre care vorbeam mai sus se străduiesc din răsputeri, necontenit, să-i îndepărteze pe copiii lor de firesc. totul este, aparent, educație, nimic altceva. dresaj, mai potrivit spus. nu-i voie! este, cred, cel mai des auzit, iar eu l-am auzit de multe ori în situații complet aberante. cred că acești părinți vor atât de mult să aibă un rol în educația copiilor lor, dar sunt atât de puțin dispuși să facă de fapt, încât tot ce le mai rămâne de făcut este să interzică: să se așeze pe jos, să se murdărească, să țipe, să tacă, să refuze, să piardă, să strice, să se prostească, etc. îi suport foarte greu pe acești părinți, atunci când sunt lângă copiii lor! dacă un copil nu vrea să dea o jucărie personală altui copil, explică-i de ce ar fi bine să o facă, dar lasă-l să nu i-o dea! lasă-l să-și asume propriile-i acte și decizii, precum și consecințele lor! când copilul tău vrea să ia o jucărie care nu e a lui, de ce-i spui să n-o facă?! de ce spui nu-i a noastră bicicleta/păpușa/camionul/găletușa? iar când rolurile se inversează, copilul tău e obligat să dea oricui jucăria! ce mama dracului înțelege micuțul din asta?!

lăsați nene copiii să-și dispute singuri diferendele! nu interveniți decât dacă lucrurile capătă gravitate! lăsați-i, încurajați-i să comunice cu ceilalți, atât ce le place, cât și ce le displace! fiți fermi, consecvenți, dar și afectuoși și glumeți în același timp. încurajați-vă copiii să râdă și să zâmbească! faceți asta prin exemplul personal și, astfel, prindeți doi iepuri dintr-o lovitură, desprinzându-vă de smoala grijilor voastre dragi! aah!