aseară am degustat brunello di montalcino. patru sticle. bun vin.

<20100520 – Restaurant “Ginger”, București>

aseară a fost seară Ginger cu Fetească Neagră. o să fiu scurt :-)

2007 3 Hectare Fetească Neagră, prod. Murfatlatlar, 12% alc. – cam cărămiziu, nas fructat temperat, fără exagerări, gust puțin târșâit, oarecum noroios, postgust lung de prună. un vin întortocheat.

2008 Crai Nou Fetească Neagră, prod. Dom. Viticole Franco-Române, 13.5% alc. – nas straniu, i-am mai lăsat timp de gândire. bine-am făcut: nas corect, ușor șters, gust plin, bine aranjat, nu te face de rușine. nimic memorabil. de băut.

2008 Caloian Fetească Neagră, prod. Crama Oprișor, 14% alc. – roșu transparent, fără greutate. miros de mărar frecat în palme, curmale uscate. gust dulceag, interesant, smochine uscate. ciudățel, dar bunicel.

2006 Urlați Fetească Neagră, 13.5% alc. – nas cu fum, piper și smochine uscate. atac amar, piperat.

2002 Princiar Grand Reserve Fetească Neagră, prod. Crama Tohani, 13% alc. – locul unu la mine! nas calm, corect, cu dulceață de nuci verzi, pătrunjel, ba chiar niște spanac verde după o vreme. gust dulceag, cu un rest de zahăr plăcut, postgust lung, plăcut și adiat.

1999 Prahova Valley Fetească Neagră Special Reserve, prod. Cramele Halewood, 13.5% alc. – locul doi la mine! nas eteric, dar se lasă. magiun ascuns de ochii copiilor. gust de lemn dulce, ciocolată neagră și mentă.

1999 Fetească Neagră Domeniile Stănescu, Vrancea, 13% alc. – locul trei la mine (egalitate)! culoare de sânge coagulat. nas de piele și tăbăcărie. gust bun, respectabil, cu nucă.

2008 La Putere Fetească Neagră, prod. Cramele Recaș, 14% alc. – nas evident de rumeguș proaspăt și pământ afânat. gust cu picanterii, miez de pâine ud, săpun de casă. interesant.

2007 Purpura Valahica, prod. Davino, 14% alc. – locul trei la mine (egalitate)! nas curat, corect. gust de lemn aproximativ, corpolență faină.

au mai fost trei sticle, defecte.

cam așa arăta o etichetă pentru casetele trase la Concord’90 de pe CD-uri originale :-) asta e făcută pe la începutul lui 1991 și nu e foarte reprezentativă, preferam Metallica la vremea aia :-) la Concord’90, într-un gang de pe Bd. Unirii, aproape de Casa Popo’ului, te duceai cu caseta goală d-acasă (sau luai de la ei) și le spuneai ce melodii să-ți tragă de pe CD-uri. aveau o grămadă! dup-o zi două veneai să-ți iei caseta și să scrii pe etichetă numele melodiilor, pe-acolo prin magazin, pe unde-apucai. pe mine mă interesau metalele, iar astea abundau, zău! era ca-n Rai… dacă pot spune așa, având în vedere titlurile melodiilor și trupelor :-) Concord’90 era o instituție respectabilă, una dintre foarte puținele surse de muzici pentru noi. veneam de la Lazăr pâș-pâș, comandam caseta, apoi eșuam în librăria Luceafărul, în vecini. faine vremuri, le datorez mult din ceea ce sunt acum :-)

oof, subiectul ce ne facem cu câinii vagabonzi revine și îmi provoacă din nou nervi, scârbă și un reflex mizantropic binecunoscut.

din când în când, după vreun studiu cacalitativ comandat de guvern sau după vreo întâmplare nefericită linsă bălos de presă ca pe-o acadea de căcat, mai știi, se găsește câte un iresponsabil care să propună omorârea câinilor fără stăpân. pe toți. nu văd nicio diferență între cei care urăsc țiganii (că-s hoți), sau evreii (că-s cumva), sau negrii (că-s proști), sau pisicile (că-s prefăcute) și ăștia. iresponsabili toți, în mod identic. niște triști care mă țin în loc. să vezi de ce:

mie mi-e frică de câini. nu dintotdeauna și nu prea se vede dinafară. am fost mușcat de-un câine acum vreo 16 ani. anti-tetanos, injecții, rapeluri, tot tacâmul. de-atunci mi-e frică. lucrez de-atunci cu frica de câini, pentru că-i a mea. în bucurești, câinii vagabonzi sunt o problemă, fără îndoială. nu-i ok să mă muște de pedale când merg cu bicicleta, să nu pot merge pe jos noapte prin oraș, să-mi fie frică câteodată pentru copilul meu sau pentru mine. clar pân-aici? da, problema există și e gravă! dar:

dacă se apela la această sterilizare de la început, după ’89, acum nu mai aveam câini pe străzi. ciudat însă, puțini dintre isteții care caută acum contul bancar pentru donații întru “eutanasierea” cățeilor sau doar susțin cauza prefectului aflat-în-treabă, puțini ziceam sunt cei care au făcut la fel de mult scandal referitor la banii grei pe care i-au tocat cei ce s-au perindat pe la putere, bani dați de europa pentru programul de sterilizare. dacă BB avea cu 30 de ani mai puțin când a venit să-i bată obrazul lui băse probabil că multora li s-ar fi sculat umanismul și i s-ar fi alăturat, poate chiar însuși băse! din păcate pentru amicii blănoși, n-a fost așa.

câinii nu-s pe străzi datorită întâmplării, ci datorită nouă, oamenilor din orașe (și nu numai), care i-am lăsat acolo. mie mi se pare limpede că toți cei care locuim acum în bucurești ar trebui să ne asumăm responsabilitatea pentru problema asta. și să ne îngrijim așa cum se cuvine de problemă, nu prin crimă lașă (să se ocupe guvernul, să facă primăria, să-i omoare hinghierii, să-i ducă de-aici, să-i ia dracu). dacă avem grijă, putem asigura viitorul copiilor noștri fără imaginea deprimantă a câinilor jerpeliți, bolnavi și agresivi la tot pasul! dar nu! pentru mulți tâmpiți e mai comod să pună botul la propunerile prefectului-puță. dintr-un anume punct de vedere limitat, tuturor ne-ar fi mai comod! puțini însă se pare că văd mai departe de ei înșiși, iar asta nu se-ntâmplă doar vis-a-vis de cățeii de pe stradă. ăștia nu-și dau însă seama că-și încarcă karma cu căcat, iar căcatul consimțit e cea mai grea chestie de dus cu spinarea sufletului.

așadar, există o problemă, iar, pentru mine, nu există decât o singură soluție. sigur, e cea care durează cel mai mult, dar noi suntem cei responsabili pentru asta, noi și cei dinaintea noastră care am lăsat să se ajungă aici, culmea, din aceeași comoditate personală! promit să mă străduiesc să nu vă urăsc pe voi, cei din categoria nu-mi place de ei, să-i omoare! dimpotrivă, să vă iubesc și să mă rog să vă vină naibii mintea la cap – cei care gândesc așa pe subiectul ăsta gândesc la fel și-n alte contexte, nici nu vreau să mă mai gândesc în care. uf, încerc să vă iubesc și să vă iert, inconștienților, iresponsabililor, vai-de-capu-voștrilor! e greu, dar nu imposibil! :-) vă implor, găsiți drumul înapoi către ceea ce vă face oameni!

am scris aceste rânduri din efortul de a-mi structura gândurile și de a atrage atenția celor care, dintr-un motiv sau altul, n-au văzut până acum măcar o parte din cele spuse aici. nu mă interesează dialogul pe această temă, cu atât mai puțin cel în contradictoriu, de aceea am să închid comentariile.

<20100501 – Băneasa>

<20100501 – București>