vineri dis-de-dimineață am fost luat pe sus, cu avionul deci, din bucurești, iar după patrușcinci de minute am simțit în nări aerul rece de timișoara. responsabil pentru această abductare a fost Ciprian Roșca de la Cramele Recaș, iar victimele am fost câțiva oameni care scriu despre vin și eu. la aeroport ne aștepta domnul Philip Cox.

eu am scris parcă o dată despre un Syrah de Recaș, așa-i? care mi-a plăcut. ei bine, am avut vineri ocazia să mă ud cu mai multe vinuri din portofoliul lor, plus alte câteva importuri, și îmi mențin părerea (și recomandarea): Cramele Recaș știu să facă vin bun și potrivit fiecărui buzunar. vizita în zona de producție a fost, pentru mine, ușor intimidantă din cauza dimensiunilor, relația mea cu vinul fiind întotdeauna ceva personal și intim :-)

vedeta zilei, pentru mine, a fost degustarea de jos în sus, adică pe verticală – 2006, 2007, 2008 și 2009, a gamei de top Cuvee Uberland care, credeți-mă, mi-a făcut ochii mari. mulțumesc, dau drumul câtorva poze:

<20101001 – Cramele Recaș, jud. Timiș>

leneș cu scrisul despre vin, dar răsfățat într-ale vinului evenimente. am fost acolo și anul trecut, la primul cules, iar anul ăsta – pe 18 septembrie – am ajuns la Aliman pentru petrecerea primului vin Alira. poze n-am făcut anul ăsta, aflat în zodia lenei spuneam, așa că am să pun una de anul trecut, că până la urma există o legătură directă: strugurii de-atunci – vinul de astăzi. cu ambele ocazii am consumat responsabil deja foarte familiara gamă de vinuri Enira, făcute în Bulgaria de același om, Marc Dworkin. vi le recomand pe toate fără să stau pe gânduri, alături de rugămintea de a urmări traseul noului brand, Alira, prin paradoxala piață a vinului românesc.

<20090918 – Aliman, jud. Constanța>