de la un prânz suculent, profund, cu cărare-ntr-o parte, am țopăit fericit peste pragul unei librării. casă veche, tavan înalt, ziduri groase. înăuntrul ei încă nu aflase de primăvara de-afară și păstra frigul de-astă iarnă perfect conservat. doar aburi nu scoteam. înăuntru doi librari grași și preocupați, un el și-o ea. bună ziua. singurul client, apoi au mai intrat doi-trei. am luat o carte de pe raft și-am simțit ceva foarte adevărat: era rece. ca de la gheață. ca din pivniță. ca din fântână! mi-a plăcut foarte tare senzația, era ca și când cartea, nou-nouță, câștigase înzecit la capitolul prospețime. se lăfăia la mine-n mâini, era a mea pentru totdeauna. cărțile nu se nasc pe masa scriitorilor, doar povestea lor. nici în tipografii nu se nasc, ca obiecte. drumul cărții de la tipografie în mâna mea e ca un fel de gravidie. când ajunge și se lasă încălzită de mâinile mele, abia atunci se naște. cartea e bună rece ca gheața, să fie clar. la revedere.

mi-am adus aminte (la ora asta?! wtf is wrong with me?) de-o carte destul de stufoasă văzută pe raft la librărie, al cărei titlu m-a lovit mai tare decât dacă mi-ar fi căzut de-acolo toată cartea pe degetul mic: Trăiesc, deci mă abțin, de Mihaela Bilic, o știți, nutriționista vedetelor. înainte de a fi nutriționista vedetelor, tanti asta e un terapeut, v-ați prins, un terapeut al sufletelor lovite de celebritate, dar și de un virus rar și  foarte scump numit Louaikiu, etc. și, prin intermediul rafturilor librăriilor, ne îmbie și pe noi, oamenii de rând, la abstinență. că asta ne lipsea nouă românilor, abstinența. că Creatoru’ nu s-a putut abține când ne-o făcut, acu’ să ne-abținem noi! păi futu-i!

invitată la mămăruță, șade pe hepilica (asta e canapiaua lu’ mămăruță, pentru cei fără cultură generală de teveu), râde volubil, e blondă, știe p-dinafar’ versurile Smokie și se laudă (auto-laudațio s-ar chema, nu domnu tatulici?) cu micile intervenții chirurgiucale reparatorii de frumusețe, f’cute chiar de soțu’. deci futu-i!

“trăiesc, deci mă abțin”?! fac io mișto ieftin aicea, dar e cea mai îngrozitoare marfă carteziană contra-făcută de care am auzit în ultimele luni! și cui servește doamna doctor grețoșenia asta? cui îi dă pe la nas cu abstinență? unui popor incapabil de a-și asuma propriile dorințe! mă tu vrei să ne estermini, te-am prins! păi abține-te, futu-i! abținete! rămâi dracului la manechinele tale! părerea mea, fără drept la replică, na! mi-e rău, futu-i!