cred că-ncep să-l înțeleg pe Gaudi. astăzi la metrou m-am trezit cuprins de o poftă nebună să privesc curbe. și le-am găsit.

șaten. o mică bentiță-i separa părul superb de gânduri. probabil 16 ani. daa știu, lolita. nevermind… minionă. stătea cu spatele lipit de una dintre coloanele pătrate în secțiune, cu căștile în urechi. dar ochii-i erau înafară, gata să observe orice privire privind-o. avea un spate disciplinat, care se termina foarte frumos într-o curbă întoarsă cu fesele. ochii mari. sânii presați de un sutien ferm dar permisiv, care-i rotunjește prin apăsare lăstarii.

roșu. vopsit. devine. vreo 19 ani. e cu prietenul, sau ceva. cam 1.70. investițiile în țoale tind către zero, dar. dar e foarte zveltă, dreaptă, cu o bluză cu mâneci scurte despicată în părți ca o stare febrilă, întreruptă de plăcerea amețelii. imprimeul indecis al bluzei mă împinge către celălalt capăt al peronului. revin, cu o formă ciudată de dor. e tot acolo, lângă prietenul ei, cu mâinile-n șolduri, lăsând să se vadă curba frumoasă făcută de braț cu onduleul sensibil al coastelor prin piele. raportul dintre picioarele lungi și spatele prelung și arcuit e perfect. sânii se prefigurează prin bluză cu sfârcurile ușor descentrate. o fi fumat vreodată?

blond. vopsit mai demult. buclat artificial. înaltă, vreo 1.75-1.80. plinuță, cu pofte. mă urmărește cu privirea, după ce o întâlnește pe-a mea căutându-i conturul.

metroul întârzie deja prea mult, o iau pe jos către Romană, cu I Am Kloot în urechi, cu Femeia în mâini și Kiki în suflet. cu bine.