în caz că există cineva care se-ntreabă, n-am fumat în cele două săptămâni care-au trecut. ba chiar uit destul de des că am fumat vreodată. sigur, sunt foarte multe semne pe lumea asta care-mi aduc aminte, dar important e că uit :-) sunt uimit și fericit de cât de simplu a fost de data asta. am încercat și-am reușit, se pare, să înlocuiesc un reflex (fumatul) cu altul (cuvintele știu ce e bine pentru mine!, spuse în gând, conștient, atent, disciplinat, fără abatere :-)… mă simt liber, hehe. acum să vedem ce responsabilități ocoleam :-P

fumătorii nu sunt mai buni sau mai răi decât nefumătorii. și vice-versa :-) simțeam că trebuie spusă treaba asta! însă eu nefumător sunt cu siguranță mai bun decât eu fumător! :-) ok?

… și mai e ceva – mi-am creat, cu surprinzătoare ușurință, următorul reflex: de câte ori îmi vine poftă de-o țigară îmi spun știu ce-i bine pentru mine! dacă uit, cer ajutor! probabil că vă sună ciudat. treaba voastră atunci, dar să știți că puterea cuvântului dă mai multă greutate decât se crede, atunci când vine de unde trebe și se duce unde trebe. cuvântul zic.

aici același radu. nefumător de 78 de ore; numărătoarea e așa, de dragul numărătorii… noapte bunicică!

să nu te strici de râs? :)) ăsta se lasă iar de fumat!? n-ai decât să te strici de râs, io iar mă las de fumat. aa, nu ți-am spus că m-am reapucat după vreo șase luni, nu? păi da, mi-o fi fost rușine și-ar fi avut de ce. recitesc din când în când filele precedente din jurnalul înfumurat, mai ales că mulți ajung pe-aici aduși de mânuță de google, după ce l-au întrebat chestii despre renunțarea la fumat. am fost foarte inspirat când scriam despre înțărcare! cu toate că atunci, vezi-Doamne, mă refeream la altceva, acesta este noul cuvânt-cheie pentru noua etapă MAREA LĂSARE DE FUMAT: ÎNȚĂRCARE!

de data asta un prieten bun s-a lăsat de fumat și m-a rupt. el fuma de vreo opșpe ani, io numa’ de dooșunu. da, dar el nu s-a lăsat nicio zi, niciodată! ceea ce m-a speriat cel mai tare, îți dai seama! asta îmi spune mie că nici n-o să se reapuce. logic, nu? și era fumător d-ăla nesuferit, de nu suporta ideea că la ceainărie nu se fumează. rău de tot, ce mai. și s-a lăsat. iar prietenia cu el mă obligă să-l însoțesc în încercarea grea :-) gluma-i glumă, no, dar și când devine serioasă…

bre oameni buni, câți oți mai fi: fumatul se leagă de respirație, cum am tot zis. corect. dar dacă mergem mai departe, ajungem la libertate. parc-am trecut și pa-colo prin jurnalul meu înfumurat. ei bine, am ajuns la înțărcare, care, nu-i așa, nu e tocmai străină de libertatea tocmai amintită, nu? păi nu e. trebuie să mă-nțarc, dragilor. nu de fumat, nuu, ăsta-i doar sfârcul aibergului. fumatul are rolul suzetei: îți dă impresia că nu mai ești dependent de mamă, dar, de fapt, ți-o ține prezentă. țigara te amăgește, de fapt te ajută să te amăgești singur că ai crește. de fapt sunt un băiețel cu aere de bărbat. mami?

neața din nou. sunt radu și sunt mic, mic de tot. n-am mai pus suzeta-n gură de vreo 39 de ore. cine se mai joacă acum cu mine?

stau la bloc și mulți dintre vecinii mei au participat la construcția lui, finalizată prin 91. majoritatea fumează. o mare parte a fumătorilor au, se pare, o mare problemă cu fumul de țigară, sau cu nevestele. ies în balconul de la ghenă să fumeze. bine, ei ies acolo să facă și grătar sau să socializeze, dar nu despre asta vorbesc. imaginea lor aplecați peste balustradă, plictisiți și suspicioși, m-a dezgustat de la bun început. mă simțeam superior, mă-nțelegi. iată c-a venit vremea să folosesc și eu locul comun al fumătorilor exilați și sunt uimit de cât de indulgent sunt vis-a-vis de mine însumi, când vine vorba de imagine. fumez puțin și foarte neregulat în ultima vreme, asta parcă îmi acordă circumstanțe atenuante. strănut des însă, iar asta mă face mai simpatic. folosesc fumoarul cu burlan numai noaptea și până acum nu m-am întâlnit cu nici un vecin în exercițiu. noaptea, ghena e numai a mea. mă furișez afară din apartament să nu m-audă nimeni și fur câteva fumuri. urmăresc ferestrele luminate din cartier și-mi imaginez că unii fumători se bucură de țigările lor în intimitatea bucătăriei sau, mai bine, a sufrageriei. dar ei nu vor avea niciodată o relație atât de profundă cu spațiul cum am eu cu balconul ghenei. le lipsește sentimentul eliberator de a comite o ilegalitate, de a se furișa, de a se ascunde. sunt un fumător mai bun decât ei, eu trag în piept. hiii, caii popii!

îmi vine încă să fumez, în special când mi-e bine. oare de ce? de ce să vreau să contrabalansez binele cu căcatul? pentru că, dintr-un motiv încă neclar, mă sperie constanţa. şi, cum în bine te poţi cuibări cel mai uşor pentru totdeauna, îmi dau câte-un pumn în gură – sau cel puţin îmi vine să – doar-doar oi avea senzaţia că trăiesc. oamenii sunt nişte fiinţe stupide şi mai au şi microbi… şi uite că nici planeta nu ne mai susţine necondiţionat şi matern, ne-mpinge afară din cuib. a venit vremea separărilor şi înţărcărilor.

ţigara zice: adio buze rotunde, adio plămâni primitori, adio mamă!

bat câmpii…

cum promiteam în episodul 12, revin cu gândurile şi mecanismele. am descoperit mai acu vreo două săptămâni ceva ce m-a făcut să-nţeleg mai bine ce-mi făcea mie bine la fumat. uite, încă mi se strânge stomacul parcă de emoţie când scriu despre asta, am senzaţia că n-o să-mi treacă niciodată. mă rog, să continuu… aveam nevoie să-mi marchez cumva ritmul! şi mă foloseam de un reper exterior – ţigara – uşor de “interiorizat”, prin fumul ei. era ca o mască a asumării propriului ritm. m-am eliberat io cumva de acea mască sufocantă, dar am deschis nişte uşi şi m-am pomenit iac-aşa-n faţa multor chestii din mine cărora trebuie cumva să le găsesc întrebuinţare :-) fără acele repere mi-a fost şi-ncă-mi este greu de tot să-mi susţin ritmul. sigur, cum v-am spus în precedentele file de jurnal înfumurat, am descoperit acel tertip cu înlocuitul fumului cu aer, dar de data asta totul se întâmplă conştient, iar conştienţa e obositoare, nu-i aşa?! trebuie parcă să-mi aduc aminte tot timpul cine sunt, să-mi scot adevărurile în oraş, la film sau teatru, la bibliotecă, să fiu civilizat şi curtenitor, să fiu corect, dar şarmant. şi e greeu! :-) da, e greu, dar uite din asta vin satisfacţiile, nu? of, nu mai am chef de analiză… mă duc să merg…

mă opresc umpic aici să marchez o lună de când n-am mai fumat şi să anunţ că lucrez la o filă de jurnal mai pe larg despre ce-am mai simţit şi înţeles în ultimele zile în legătură cu fumatul şi nu numai. ok? :-) între timp… vă doresc să vă conectaţi cât mai fain la ce are de zis mama natură prin vremea asta bestială-n miez de, nu-i aşa, iarnă. servus!

dacă mi-ar cere cineva un sfat, un singur sfat, apropos de lăsatul de fumat asta i-as spune: respiră! îţi vine să tragi un fum? trage aer în piept, ca şi cum ar fi fum ce aspiri în plămâni. cu acelaşi gest. trage adânc aer în piept! şi stai drept! vrei un fum? îndreaptă-ţi spatele, ridică-ţi bărbia sus şi trage puternic aer în piept! de fiecare dată când îţi vine să fumezi, fă asta! şi-apoi dă-mi un semn, spune-mi cum a ieşit… ;-)

aici radu. n-am mai fumat de vreo 18 zile.

încă n-am fumat, deşi răul pe care mi-l făcea fumatul de cele mai multe ori în ultima vreme se duce… îl uit! şi nu e bine, zău! nu trebuie să-l uit!

parcă ceva din capacitatea de concentrare începe să revină, deşi sunt încă foarte departe de cum eram înainte să mă las de fumat. insomniile persistă – o spun aici deşi n-au 100% legătură cu lăsatul de fumat. durerile în piept mai există şi ele, însă sunt muult mai rare, cam o dată pe zi sau la două zile. traspiraţiile au dispărut de tot.

cel mai important este să nu uit! să mă abţin pe cât posibil să caut substitute ale ţigării. că io aşa cred că ne păcălim de cele mai multe ori şi dăm în alte alea – vezi îngrăşat sau alte chestii – deşi la mine problema cu îngrăşatul nu se pune, deocamdată (65kg/190cm) :-D

plus respiraţia! să nu uit că(să) respir! e important!

seara bună şlamulţani! io-s radu şi am o problemă cu ţigările. n-am mai fumat de vreo 14 zile.

aş vrea să mă obişnuiesc cu mine nefumător, deşi asta mi-ar limita libertatea exact ca şi dependenţa de fumat, futu-m-aş în plăcere să mă fut, zic… aş vrea să-mi închipui cum aş fi nefumător, deşi şi asta-mi limitează libertatea! simplul act de voinţă ne limitează libertatea, aia e. stimaţi cititori, vă frec în nas pe toţi! cum veniţi voi aicea să vă bucuraţi… să-mi citiţi chinurile ca nişte corbi cu poftă de moarte! vă e bine? vă simţiţi mai plini? mai fericiţi? mă bucur! să vă frec în nas, cum ziceam… aia e!

băi oameni cu mirosul prea dezvoltat… sunt radu, am o vârstă, şi-s dependent de ţigări, plăcere şi cititori. n-am mai fumat de vreo 11 zile, dar aş fi futut orice gând cu miros de piatră de râu!

poftă! aşa ar trebui scris pe pereţii pachetelor de ţigări: POFTA UCIDE. am un chef să trag ceva-n piept de nu vă pot povesti! orice! :)) ţigări, femei, fluturi cu aromă de muşeţel, ciuperci… cactuşi… orice-i frumos şi plăcut! aah, ce m-aş linişti într-unul dintre şezloangele mele din sufragerie, c-o ţigară-n buze şi-o foaie albă-n faţă! sau afară, c-a venit frigul şi ţigările au un gust rece ca de sex perfect albastru!

mă rog, să trecem la lucruri serioase :-) adâncimea respiraţiei stagnează, din păcate, şi e frustrant. io ştiu că durează chestiile astea, că dacă eşti bou atâţia ani nu-ţi fuge gena bovină peste noapte, dar totuşi, po’ să văd şi io nişte efecte mai rapide?! :-) mda, mai apar din când în când şi dureri în pept. rezistenţa fizică nu cred să se fi îmbunătăţit mare lucru. chestia tare e că revine gustul mâncării la locu’ lui, ceea ce e prilej de mare bucurie! mai ales gustul fructelor! azi am mâncat o banană cu o aşa poftă că bine că nu m-a văzut naibii nimeni, că mai intra lumea la idei ;)) ba chiar şi-o portocală!

oricum ar fi… să ştiţi că fumatul poate fi – zic poate, că nu-i deloc obligatoriu, ba e chiar rar – poate fi deci foarte frumos :-) şi oamenii care-o fac. mulţi sunt urâţi ca dracu’, da’ ştiu io câţiva care-s frumoşi foc, pe bune! e posibil să mă aflu printre ei! ;)) îmi voi lipsi!

mnăseara, aici radu care n-a mai fumat de aproape 9 zile, ceea ce-l face să creadă că se poate.