zi pardon!

de vreme ce-i târziu şi încănu!
m-am născut bine
şi nu-ţi mai ajung la limbă nici pe vârfuri
şi din gură nu-ţi mai curge salivă
(ca oricărui om normal)
ci lacrimi cu aspect îngrijit
şi nu-ţi mai ajung zilele să mori cum trebuie
mă apuc să-mi construiesc legătura dintre
zi şi noapte din gumă de mestecat secundele
(aşteptând vârtejul)
degetele mele electrice se adună nervos
într-o palmă
palmele se adună electric
într-o cruce înaltă de pământ
pe mine mă smulg nişte femei
şi mă răstignesc pe o seringă
(penicilină)
fesele lor îmi mângâie obrajii leneşi
sexul lor mă îneacă
pântecele lor seacăşi!
femeile pleacă
eu vomit beethoweni mici şi încruntaţi
cineva mă-njură de mamă
altcineva îşi bagă pula-ntr-o rană
se toarnă asfalt... linişte... şşş...

200505272237 (sufragerie)