când tac limba-mi e abur alb
pe sânul tău ca o fereastră
de săgeată albastră,
iar din cerul gurii-mi cad portocale
plus nişte bucăţi de carne ascunsă
cu sângele încă în ea, lipicios şi negru
ca ceaţa fără lumină.

când tac privirea-mi atârnă de pereţi
şi timpul se măsoară-n cuvinte de minte.

200601112049 - sufragerie