de unde vine sărutul? din iubire cred c-ar fi răspunsul general acceptat, și cred c-ar fi cel corect, dar poate nu cel mai complet. încerc să-l dezvolt mai jos, fără nicio pretenție savantă.

aș începe cronologic, cu cea mai veche meserie din lume, hihi! după cum ne povestește “Pretty Woman“, curvele nu sărută pe gură. păi când am văzut io filmu’ ăsta, pe la 16 ani, n-avusesem experiențe sexuale care să implice o altă persoană înafară de mine. deci nu știam exact care-i treaba cu prostituția. dar de sărutat sărutasem. un singur lucru din filmul ăla mi-a ridicat întrebări: faptul că nu e “permis” unei curve să sărute pe gură clientu’. regulă destul de simplă, ușor de respectat am zice la rece. eh, dar tentația e mare. da’ de ce? păi pentru că reciprocitatea sărutului franțuzesc pune semnul egal între furnizor și beneficiar, ceea ce subminează însăși meseria practicată și face ca prostituata să se îndrăgostească negreșit de client. ca și cum n-ar avea încotro. și poate că nici nu are…

buun, pe-asta am elucidat-o. mai departe… de ce se duc unii bărbați la curve, iar mulți alții visează s-o facă? nu știu dac-ați auzit vreodată explicația “că cu gura aia îl pupă p-ăla micu“, dată de un bărbat când e-ntrebat de ce nu acceptă ideea de felație în interiorul căsniciei. io da, de mai multe ori. aha, deci pe de o parte acel bărbat nu-și poate asuma ca lumea dorința de a da muie, cum ar veni, iar pe de altă parte cred că e vorba despre încercarea mamelor de a controla sexualitatea fiicelor lor prin catalogări de genul “e scârbos“, atunci când vorbesc (dacă!) despre felație în momentele de educație sexuală acordate fetelor. deci bărbatul rămâne cu vinovăția de a-și fi înșelat nevasta, iar femeia cu mulțumirea că nu și-a dezamăgit mama-model. foarte tare, win-win situation! de ce e “win” și-n cazul lui? pentru că vinovăția despre care vorbeam se constituie ca sursă pentru nevoia lui de a demonstra socialului nemilos că el prețuiește familia ca nucleu al societății și că, uite, sunt încă împreună de-atâta și-atâta timp.

eh, gata cu porcoșeniile! să trecem la lucruri mai adânci, zic. așadar, de unde vine plăcerea din a săruta? păi care credeți c-a fost prima plăcere de pe lumea asta? se îndoiește cineva asupra răspunsului “a mânca“? o simplă privire evoluționistă asupra regnului animal și gata concluzia: nimeni. cu ce mănâncă omul, și nu numai? eeexact, cu gura. eh, v-ați prins? hehe… buun, deci sărutatul oferă plăcere pentru că se aseamănă foarte tare cu mâncatul. ce sunt atunci canibalii? niște oameni care-și iubesc aproapele! da, dar la un nivel greșit! (aici parafrazez o carte despre care încă nu vă povestesc) scandalos, nu? și totuși…

mă-ntorc acum la mine și experiența personală. io-mi iubesc copilul, și-s convins că nu-s singurul. există momente în care l-aș mânca de drag ce-mi e! strâng din dinți însă și-l pup pe picioruțe, pe burtică, pe degețele. “nu știu ce-mi vine să-i fac de drag ce-mi e!“. “papă tata (mama) obrăjorii lui de copil frumos!“. sigur ați auzit exlamații de genul ăsta, dar nu v-ați întrebat niciodată de unde vin.

v-ați sărutat pasional iubitul sau iubita, sunt sigur. ba chiar v-a venit să le umpleți toată suprafața corpului cu salivă, atât de pasionali sunteți! asta vine de și mai departe, din negura evoluției, de la strămoșii comuni ai noștri și ai plantelor carnivore, care-și digeră hrana în afara corpului lor. hehe…

oamenii-s niște frankenștaini! am fost nevoiți să potrivim sentimente pe niște corpuri din carne. mi se pare evident că sentimentele și corpul nu ne-au venit din aceeași sursă. dar importante în tot delirul ăsta sunt sinceritatea și convingerea nevinovată că cele două pot fi una :-) dinspre ei înșiși, oamenii sunt frumoși. eu unul vă iubesc (aproape) pe toți! muah, muah, muah!