treijdemii intrarea unei persoane mature
treijdemii intrarea unui aparat de fotografiat
(aparatele de fotografiat nu vor intra decât însoţite de persoane mature)

n-am mai folosit uşa Acvariului din Constanţa de când Ceauşescu încă visa frumos. acum câteva zile, având în vedere că deja mă aflam în plină ciudăţenie – petrecându-mi revelionul la mare în România – am hotărât să mai bifez o locaţie exotică şi i-am călcat pragul locului care mi-a deschis demult apetitul pentru peşte exotic. eyes only, binenţeles. am coborât treptele din faţa Casinoului, am ocolit un cuplu pe la patrujdeani care ieşise la o pocnitoare mică şi drăguţă (el pocnea grijuliu pocnitori, ea suspina şi-i promitea admiraţie – încă mai lucrez la pornirea de a-i călca pe toţi pocnitorii cu maşina). mai departe… am luat bilet de intrare (30k), am luat bilet de pozare (30k – cel din poza de mai sus, identic cu cel de intrare, care mi-a fost rupt şi arestat de o tanti care-şi îngrăşa plictiseala cu un rebus mic)… şi-am intrat, cu scula scoasă din geantă, ca un adevărat însetat de cunoaştere ce mă aflu. n-am reuşit să pozez decăt după ce-am ieşit… clădirea.

– în acvariile de apă dulce şi exotică nişte peşti îşi trăiau ultimele clipe; erau mici;
– în acvariul cel mare din mijlocul încăperii principale se-nvârteau în cerc (sîc!) nişte sturioni; erau mulţi, prea mulţi;
– într-un acvariu de apă dulce autohtonă un somn îşi dormea lungimea îndoită pe lăţimea bazinului, mult prea mic pentru talia supraponderalului nostru prieten; dormea… sau murea, da’ nu zicea;

am ieşit de-acolo după un tur rapid… aveam gura plină de morţii mamii lor, a oamenilor care încă mai spun că “merge şi-aşa”. băi nene, băi frate, care mă mai citeşti şi asculţi… stai drept!