gura de aer
înghit un melc îl vomit colibri îl mângâi şi-l transform într-o femeie cu aripi de unt dietetic o ung pe-o felie de pâine albă şi-o fac aurie tai pâinea-n soldăţei şi le văd seminţe le ocolesc din partea cealaltă sunt întunecate şi au miros de vânt de iarnă îl fumez îl ţin acolo-n piept până se face dimineaţă zgâlţâi dimineaţa până la sânge şi-o înnoptez până ochii-mi sunt negri şi cuvintele nesfărşite pe cuvinte le trec nonşalant prin cerculeţele de fum aruncate delicat printre buzele ei stângace i-a stat sexul în loc m-a aşteptat apoi m-a admirat încruntat şi-a plecat
Intocmai!
I-a stat sexu-n loc! Asta nu e rau deloc! Pacat, însa c-a plecat – în loc sa mai steie… Macar o data!
si eu am abordat la un moment dat tipu asta de scris, aprox oricum. si recunosc ca e chiar interesant, nu e foarte greu de exprimat si nu tre` sa intelegi nici macar tu ce scrii, sunt doar ideile unei imaginatii, care`ti inunda neuronul ca pe sinistratii din sinistria, imaginatie gata sa vorbeasca fara ea si sa faca un ochi sa rada la mirosul pozelor uneori mute. spor la distractie!