furia şi cuvintele
născuse o portocală. portocalele se nasc mai repede decât copiii, ştiţi? portocalele se nasc din roşu şi puţină greaţă de zeu. atunci tocmai născuse o portocală şi era leoarcă de transpiraţie şi mirosea a polen de fluture sau a cartofi prăjiţi, nu mai ţin minte. i-am luat capul în palme şi i-am scos ochii cu buzele, iar sânii i-am strivit cu privirea. mâinile i le-am înecat în apă fiartă, mai puţin degetele, pe care i le-am legat de sex cu depasantele superbe ale unei semnături de elf analfabet. cu portocala mi-am tăiat venele iar cu sângele meu alb rezultat i-am futut un stencil pe parbriz vecinului de la 6 cu logan. să vadă şi el cum e, să vadă!
daa, frustrat până-n pizda mă-sii ăsta, nene!
heh…my word was Birth…
un semn au ba…
nu stiu cum am intrat pe siteul tau sau..blogul tau…stiu ca eu cautam Trestie…si am dat de pozele tale…si apoi cuvintele…au aratat alte poze, iar dupa ce am avut rabdare…am ajuns la un catel trist si linistit…
Sper ca iti este inca prieten si companion…
Toate bune si voi continua sa iti urmaresc gandurile.
hahahahahaha! :)
ehm.. iarta’ma daca am stricat frun moment solemn, da’ pe mine m’a distrat copios scrisu’ tau.
I’m baaack!