am văzut alaltăieri un meci de tenis de masă care m-a făcut să uit de mandibulă. se făcea că era un fel de olimpiadă a Asiei, a cinşpea ediţie. au jucat finala feminină TIE Ya Na (27) din Hong Kong şi GUO Yue (18) din China. atâta eleganţă şi exactitate n-am mai văzut în viaţa mea la un loc! am aflat de la comentatorii de la Eurosport că în echipele sportive asiatice există o disciplină metalică (probabil de fier). una dintre reguli este că fetele – nu ştiu dacă şi băieţii – n-au voie să aibă relaţii romantice decât după vârsta de doojdeani. aşadar ce-am avut în finală? o fetişcană şi-o femeie. un muşchi sensibil ca un ghiocel şi un evantai între-deschis ca o uşă de templu. una vrea, cealaltă ştie.

Yue – monument al ambiţiei combinată c-o forţă incredibilă, dar cu pasiunea speriată a unui pescar începător. înainte de serviciu se concentrează, lăsând mingea uşoară ca un fluture dolofan să cadă pe masă de la vreo trei-patru centimetri. o lasă să ţopăie până sunetul ei se pierde şi mingea albă rămâne în contact permanent cu masa verde. apoi o acoperă cu palma şi-o ridică. căuşul ei este atât de fragil, dar hotărât ca o stâncă. degetul mic este întotdeauna deasupra inelarului. serva ei e ascunsă, se năpusteşte de după corpul musculos şi verde ca un bambus tânăr. Yue nu ştie să disimuleze, să păcălească, ea pur şi simplu ascunde adversarei punctul de plecare a mingiei. lovitura ei preferată este, firesc aş zice, top-spin. Yue strigă războinic la fiecare minge câştigată şi tace ruşinată la fiecare minge pierdută. nu e niciodată însă dezamăgită! are încredere totală. transpiră foarte mult şi-şi şterge delicat picăturile de pe frunte. ştie exact ce vrea, pentru că a câştiga e tot ce a vrut vreodată. toată fiinţa ei verde şi puternică vrea să câştige. nu are altă alternativă. Yue este jucătorul CE.

Ya na – surâsul rotund al unei frunze de lotus, capabilă să suporte greutatea unei berze ducând în cioc coşuleţul cu copilul unui luptător de sumo. este frumoasă şi ştie asta. n-o să vedeţi asemenea frumuseţe prin revistele cu gagici. este frumoasă ca o ploaie torenţială caldă, de care nu te-ascunzi, ci pe care-o primeşti privind în sus şi zâmbind vertical. căuşul ţine mingea cu naturaleţe şi eleganţă, ca pe ceva viu şi nepreţuit. serveşte “la vedere”, dar mingea se învârte înşelător odată ce cunoaşte masa. serva e blândă şi-n acelaşi timp aparent imposibil de anticipat. retururile ei sunt grijulii, dar ferme, cu gesturi ce mi-au amintit de felul în care berzele îşi împing afară din cuib puii pregătiţi să zboare. am impresia că Ya Na o protejează cumva pe Yue. îi e dragă. Ya Na ştie cum e să câştige. ştie cum e să fie sus de tot. ştie cum e să se lase încet să cadă în braţele unui bărbat. e un alt fel de încredere decât la Yue. este încrederea femeii care ştie. mişcările ei sunt elegante, rotunde, timide, dar încrezătoare. Ya Na speră. ea vede frumosul în joc, ea se joacă. marchează fiecare minge câştigată printr-un clipit de ochi absolut fermecător, iar fiecare minge pierdută îi închide ochii pentru câteva secunde, ceea ce în tenisul de masă poate însemna o eternitate. Ya Na este jucătorul CUM.

le-am iubit pe amândouă. am vrut să câştige Ya Na, a câştigat Yue. femeia-ochi a pierdut în faţa fetei-braţe cu 3-4 la seturi. era firesc. fata ambiţioasă a câştigat. femeia cu ochi mari şi negri s-a bucurat jucându-se. mingea de tenis de masă atinge 120km/oră în doi metri şi ceva.