jurnal înfumurat (1)
bă lume, fii atentă aicea la mine că nu mai pooot! m-am hotărât să fac naibii ceva util cu chinul meu personal derivat din lăsarea de fumat şi iete că-l pun aicea, na! mai întâi puţină istorie(cum zicea cineva):
am fumat prima ţigară puţin înainte de revoluţie, pe la 14 ani. a fost un Kent d-ăla lungu, ţin minte şi-acuma. a venit pentru că mi se părea imprudent să refuz o ţigară de la prieteni, ar fi putut crede că-s fricos sau ceva de genul ăsta. şi ăsta era ultimul lucru de care aveam nevoie! eh, am tras în piept din prima. problema principală, de la care a plecat tot delirul ăsta, este că MI-A PLĂCUT! n-am tuşit deloc, n-am ameţit, nu m-a durut capu, n-am avut nici pe dracu! dar, mai înainte de toate, MI-A PLĂCUT! futu-mi plăcerea să-mi fut!
mă rog, am început să fumez regulat prin clasa a 10-a. îmi plăcea de muream! fumam singur de rupeam… nu mai era vorba deloc de statut social sau alte căcaturi de-astea, pur şi simplu fumam de plăcere. într-a 11-a m-am lăsat prima dată, foarte uşor şi natural, fără pic de efort sau părere de rău. motivul: iubită-mea mi-a zis că-s naşpa, că put! domne, ce să zic, m-am lăsat. 6 luni, cât am stat cu fata. în fix ziua în care ne-am despărţit… pac ţigara! uşor, natural, fără efort sau, nu-i aşa, părere de rău. a fost Camel, ţin minte şi-acuma. mi-a plăcut extraordinar, îmi fusese de fapt dor cică.
a urmat o vreme scurtă în care am fumat foarte mult, spre 3 pachete pe zi, până într-o dimineaţă când s-a-ntâmplat următoarea fază de-a dreptul haioasă: tocmai venisem de la o petrecere, stăteam în pat şi recapitulam calm şi fericit cât de tare am dat din cap şi de data asta! era ora 7 şi ceva, era deja lumină afară şi-n cameră. nu mai fumasem de vreo oră şi ceva. da?! şi-atunci ce era cu fumul pe care încă-l scoteam din mine?! jesus christ, m-am speriat nasol de tot şi mi-am zis că e cazul să nu mai trec de 15 (absolut aleator!) ţigări pe zi, orice ar fi!
zis şi făcut… a urmat o perioadă de linişte şi Lucky Strike, mai întâi fără filtru, apoi cu.
până acum câţiva ani, când am început să obosesc aiurea-n tramvai. din senin. sau din înnorat, de fapt. vagi probleme cu hiper-aciditatea, rezistenţă scurtă la sex, de-astea… hopa, îmi zic! ceva nu e bine. tre să mă las. bă nene, şi m-am lăsat! uşor, natural, fără nici un efort semnificativ sau părere de rău! după vreo 13-14 ani de fumat! futu-i! cum naiba a fost posibil?!
m-am reapucat după vreun an şi ceva. din cauză de vin roşu şi din plăcerea de a comunica cu oameni care nu mă judecă. nu ştiu, venea aşa de natural că n-avea nici un rost să m-ascund. a fost foarte bine! mi-a mers direct la suflet. ar trebui să se cheme că tragi în suflet, nu-n piept, da mă rog…
după juma de an mă lăsam din nou, din aceleaşi motive ca data precedentă: rezistenţă fizică muci, hiper-aciditate, parcă şi nesomn umpic… a durat câteva luni, m-am reapucat.
ştiu, sunt idiot! nu tre să-mi spuneţi voi. acu încerc să mă las din nou, că a ajuns să-mi fie greaţă aproape de fiecare dată când simt fumul în plămâni sau stomac. dar, în afară de răul fizic, de ne-contestat dealtfel, mai este ceva: pur şi simplu mă urăsc că nu reuşesc să fac cu propria-mi persoană ce vreau! adică chestia cu fumatul m-a prins atât de tare încât deja am manifestări dubioase, gen transpiraţie excesivă şi puturoasă, ameţeli după câteva ore de nefumat, nelinişte până la panică dacă se prelungeşte abstinenţa, frisoane bestiale, imposibilitatea de a mă concentra la orice, etc. jesus christ! sevraj adevărat! cât de dobitoc tre să fii să ajungi să pierzi în halul ăsta contactul cu tine însuţi?! futu-m-aş în cap să mă fut de prost! dar ajunge! până azi! hehe, daa! azi o să fac nefăcutul! azi mă las de fumat! da da, vedeţi voi! heheh… bou’ naibii! daaa, de azi nu mai fumez… clar! hehe…
mă duc să fac duş iar. al treilea pe ziua de azi. put, pur şi simplu. bună seara, sunt radu şi-s dependent ca un cur! n-am mai fumat de vreo 18 ore.
puţin mai târziu: nuu, nu s-a terminat! dimpotrivă, chinul continuă! :-)
bă, m-am prins de-o chestie: când te laşi de fumat, totul depinde de respiraţie! clar! bă, nu râde! nu râde că-s pe bune! totul, dar totul, ţine de respiraţie! :))
Eu te inteleg perfect, m-am apucat de fumat intr-a 12-a, pentru ca asa am vrut eu. N-a fost nici o chestie de statut social sau alte alea, pur si simplu imi facea placere. Fumam pe vremea aia Rothmans International, cu inel auriu, in pachet lat – yum!. Am trecut eu prin Camel, Pall Mall, Marlboro (rosu, n-am uitat niciodata ce bune erau). Acu’ stau de citiva ani cu Marlboro Lights, de la cele normale ma cam ia ametzeala si sint puturoase rau – nu ca astelante ar fi mai buna, da’ whatever. Stiu cum e cu mirosul, mai ales a degetelor, stiu cum e cu sevrajul, am avut citeva tentative de lasare si nu eram in stare sa ma concentrez sa scriu un nenorocit de e-mail. Plus ca mincam precum un disperat, ceea ce la mine nu e cea mai indicata chestie.
Probabil nu te poti lasa niciodata cu adevarat de fumat, ceva din tot fumul ala ramine in tine, impregnat undeva inauntru, in cap, in plamini, in tesuturi, ascuns pe undeva. Si eu simt ca pot ;) si vreau sa incerc sa renunt, imi trebuie doar un coltz in care sa ma ascund si un perete de care sa ma frec cu capul, pina imi trece.
Bafta maxima sa ai si iti doresc sa reusesti.
hang in there, se poate si mai ales TU poti :-)
eu mai am doua luni si fac un an. mi-e ca am sa sarbatoresc cu o tigara. am uitat care erau motivele pentru care ma lasesem.
mai tin minte si acum cat de mandru si increzator eram in reusita-mi pana sa ne intalnim si sa-mi spui ca tu te-ai reapucat dupa un an si ceva, sau si mai rau, cunosteai pe cineva care isi reluase prostul obicei dupa 3 ani.
codul pe care a trebuit sa-l completez ca sa postez acest comentariu a fost “Able” :)))
bafta si keep breathing :)
mulţam tutulor pentru încurajări şi încredere :-)
Io iubesc codurile din pagina asta, numa’ ca de data asta scrie “BURN”….
O fi bine… o fi rau…
e de bine, andrei-a-r-d! ;))
Acuma o glumiţă pe seama ta (oricum vei vedea comment-urile mele în ordinea în care le-am scris, că ai WordPress, deci n-ar trebui sa te superi):
Ai putea schimba subtitlul blogului: “care nu mai arde”. Eventual un “Prietenii ştiu de ce” adaugat ;).
la mine e a doua oara cand incerc sa ma las dupa 16 ani de fumat zilnic 2 pachete pe zi. asa ca am sa incerc sa uit ca am citit pe blogul tau ca te-ai reapucat de atatea ori.
bafta…. si-ti urez asta cu la fel de multa tarie cu cat imi doresc si mie.