jurnal înfumurat (3)
cumva am trecut cu bine peste noaptea asta. nu în semnsul că am dormit, nuu. atâta doar că n-am fumat. deja respiraţia parcă mi s-a mai uşurat o ţâră, dar au rămas stressul şi o mare parte din incapacitatea de concentrare. am pachetul aici pe birou, din când în când îmi scapă privirile către el… my preciousssss! it was taken from usssss! ce să-i fac, sunt genul ăla de om care tre să aibă alegerile libere, io tre să pot renunţa la fumat cu ţigările pe masă, altfel mă simt obligat cumva şi-o iau razna.
mai e un semn încurajator: mi-e foame! sar în adidaşi şi mă duc până jos să vedem ce-mi face cu ochiul prin rafturi.
neaţa, sunt radu şi mă doare. n-am mai fumat de vreo 33 de ore jumate.
Inca tii evidenta orelor!?
E greu, e foarte greu. Esti si masochist, te lasi de fumat cu tigarile langa tine? Nu stiu ce sa zic, eu nu as fi putut.
Intr-o zi mi-am zis:,, Ce ar fi sa ma las de fumat, oare cat oi rezista?”
Ce mult imi placea sa fumez, dar mi-a trecut; acum imi face rau fumu de tigara…..ma ia durerea de cap, o fi dracu tot psihic.
Vreau sa citesc peste cateva saptamani: ,, neata, sunt radu si nu am mai fumat de doujdezile si ma piss pe ele de tigari si trabuce”
hehe, ultimu paragraf din comentariul tău mi-a făcut cel mai bine. mulţam! :-)
Si eu nu mai fumez de 5 zile dar umblu cu tigarile in poseta. Inca nu sunt pregatita sa le las acasa, dar nici nu le ating. Stiuca sunt acolo si daca as vrea sa fumez le am la mine dar NU VREAU!!!
Cred ca mi- aramas reflexul asta de pe vremea cand intram in panica daca plecam undeva si nu aveam tigarile la mine si alergam ca disperata sa-mi iau urgent altele. Cea mai dura faza a fost cand umblam intr-o seara prin Italia dupa tigari, ca n-am stiut ca acolo nu le gasesti la orice colt de strada sau benzinarie ci numai tabacherii si nu gaseam niciuna. A fost horror,asta e dependenta!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Sa ajungi disperata ca nu ai tigari, in dicoteca nu m-am distrat deloc pana nu m-am dus si am “cersit “o tigara la la un tip care fuma. M-am simtit penibil.