revin. îmi respect astfel singurătatea, mi-o dezbrac de orice vinovăție, de orice nume și de orice confuzie pe care, de frică, aș deghiza-o în regulă sau obișnuință. fac asta public, în fața voastră și a mea, asumat și liber. renunț la blogroll, comentarii, categorii și la orice alte instrumente și sertare care simt că-mi complică intimitatea singurătății. blogul ăsta are de astăzi un singur scop: expresia. iar prin asta încep să-mi notez aici istoria personală, în orice fel îmi vine. explicit sau implicit, direct sau subtil, adevărat sau fals.

acest blog nu se citește, ci se respiră. dacă te-ntrebi ce înseamnă asta? ce vrea să spună? sau ce vrea să-mi arate? ești pe un drum care nu duce la mine și nu vei înțelege nimic. aici e doar un om, așa cum știe el să se-arate.

vechiul meu blog există încă. îl consider și pe el istorie personală, la finele căreia m-am împiedicat și m-am trezit într-un același eu, nou-nouț, așa că acest de ce nu văd să se termine vreodată.

dacă cineva care respiră pe-aici vrea contact, atunci să trimită un email la io(arond)andreiard(punct)ro.