roz-portocaliu argint – vinul ăsta îmi stă alături ca un ghiont ușor, ștrengar și atent, de puștoaică isteață. rozalinda i-aș spune, deși n-are legătură. decât la șorțuleț. îi stă puțin într-o parte și gătește pentru prima dată-n viața ei, pentru mine. pregătește somon portocaliu pentru sushi și din când în când trece vaporos pe lângă mine și-mi trece mâna prin păr. mă privește pe sub pleoape, clipind, și mă-ntreabă dacă e soare afară. e noapte, zic. ea râde și separă perfect cu un cuțit pentru pește file-ul de piele. i-aș prinde trupul subțire cu mâinile și l-aș strânge să-i simt coastele cum se arcuiesc, mă gândesc. e serioasă și foarte preocupată de proporțiile perfecte dintre carne și orezul legat și acrișor. când greșește se încruntă puțin, apoi zâmbește larg și reia mișcarea, lent dar decis. mâinile-i sunt umede iar când le ridică pentru a se-ntinde poți vedea clar cum palmele li se zvântă ca un cearceaf proaspăt spălat atârnat în curte la soare. mă prăbușesc relaxat în fotoliu și mă gândesc ce frumos ar fi dacă maică-sa i-ar fi dat numele după un vin. roz-portocaliu-argint.