în seara aia am fost mulți amici cu pahare și-am discutat cu trei feluri de vin – ăsta e al ultimul dintre ele.  am deschis frumos sticla din timp, astfel că am turnat în pahare după vreo 45 de minute. prima reacție a fost să mă-ndrept și să duc cuminte și speriat mâinile la spate. maestrul meu shaolin tocmai îmi trăsese una peste mâini cu o nuia grea cât lumea. îl supărasem, fără îndoială, pentru că nu avusesem ochii minții cuviincios de deschiși când l-am întâmpinat, sau pentru că pur și simplu îmi lăsasem ființa și simțul gustului să aibă așteptări. aspru și încruntat, cu o voce de tunet, ne-a povestit tuturor despre atenție, despre luciditate și deschidere, despre greutatea și ușurătatea lumii. clar, după un astfel de vin te așezi frumos pe jos și-ți lași mintea să se miște rotund, iar mâinile sa nu facă altceva decât să existe.