aflu de la Cezar că proprietarul “La mama” și-a făcut blog. personal, în urma mai multor întâmplări nefericite (găsit ciulin în ciorbă, dar mai ales angajați incompetenți, ba chiar nesimțiți), am ales să nu mai calc pragul nici unui restaurant din lanț. Cezar însă a lăudat inițiativa, așa că am făcut o excepție (virtuală, hihi) și am dat clic. și ce-mi văd ochii, frațicule, fix în subtitlu, sub numele blogului și-al persoanei: a fi servit intr-un restaurant inseamna a fi servit cu mancarea si bauturile comandate nu si cu stersul pantofilor. holy shit! adică în plin context gastronomico-juridic, distinsul patron asta are de zis prima oară. foarte tare! alt om cu frâie-n mâini care n-a înțeles nimic. mă-treb tot mai des de ce oamenii ăștia au succes, fără a crede vreun moment că a avea succes e cea mai tare chestie care ni se poate întâmpla. de fapt, întrebarea corectă este cât timp va mai dura asta? “La mama” a devenit (sau a rămas?) doar o cantină mediocră, dar pe ușa unuia dintre restaurante scria, când am trecut eu ultima dată pe-acolo, după ora cutare ținuta-i obligatorie. aahahaha!