Tămâioasă românească 1964, Cotnari
noroc cu smoala foarte bine pusă și întreținută, că altfel dopul era acolo mai mult de formă. scrie “Gostat” pe el. nivelul foarte bun. restul… e poezie :-)
am detectat strugurele în vinul ăsta precum miroși feminitatea într-o femeie de peste optzeci de ani. trebuie să fii atent, deschis, iar mintea trebuie să facă loc și inimii. dincolo de riduri, de parfumul de vechi și dinții lipsă, descoperi tămâioasa românească în toată adâncimea ei dulce și suavă, dar și mândră și iute. un vin care și-a trăit viața din plin și se duce la culcare împăcat și luminos. cred că m-a ascultat sorbindu-l cu o indulgență bunicească și i-a plăcut să stăm de vorbă. sigur, plăcerea a fost de partea mea. enchanté! :-)
