prima vară
o zi luminoasă, cu ochelari de soare de-mprumut și-o mașină curată și-ncălțată corespunzător. printre copacii care-au rămas în țară și n-au emigrat prin Pădurea Neagră, IKEA sau mai știu io pe unde, soarele zburda și mă urmărea curios, cum o fac delfinii pe lângă bărci pe vreme bună. din goana mașinii zăream, doar cu coada ochiului – cum știu că se cade să privim tot ce-i frumos, un covor violet de brândușe, de-o continuitate și-o transparență de Fata Morgana. am ajuns, e primăvară. mulțumesc, dragă iarnă, pentru prezentări. mi-e sete.
