să nu te strici de râs? :)) ăsta se lasă iar de fumat!? n-ai decât să te strici de râs, io iar mă las de fumat. aa, nu ți-am spus că m-am reapucat după vreo șase luni, nu? păi da, mi-o fi fost rușine și-ar fi avut de ce. recitesc din când în când filele precedente din jurnalul înfumurat, mai ales că mulți ajung pe-aici aduși de mânuță de google, după ce l-au întrebat chestii despre renunțarea la fumat. am fost foarte inspirat când scriam despre înțărcare! cu toate că atunci, vezi-Doamne, mă refeream la altceva, acesta este noul cuvânt-cheie pentru noua etapă MAREA LĂSARE DE FUMAT: ÎNȚĂRCARE!
de data asta un prieten bun s-a lăsat de fumat și m-a rupt. el fuma de vreo opșpe ani, io numa’ de dooșunu. da, dar el nu s-a lăsat nicio zi, niciodată! ceea ce m-a speriat cel mai tare, îți dai seama! asta îmi spune mie că nici n-o să se reapuce. logic, nu? și era fumător d-ăla nesuferit, de nu suporta ideea că la ceainărie nu se fumează. rău de tot, ce mai. și s-a lăsat. iar prietenia cu el mă obligă să-l însoțesc în încercarea grea :-) gluma-i glumă, no, dar și când devine serioasă…
bre oameni buni, câți oți mai fi: fumatul se leagă de respirație, cum am tot zis. corect. dar dacă mergem mai departe, ajungem la libertate. parc-am trecut și pa-colo prin jurnalul meu înfumurat. ei bine, am ajuns la înțărcare, care, nu-i așa, nu e tocmai străină de libertatea tocmai amintită, nu? păi nu e. trebuie să mă-nțarc, dragilor. nu de fumat, nuu, ăsta-i doar sfârcul aibergului. fumatul are rolul suzetei: îți dă impresia că nu mai ești dependent de mamă, dar, de fapt, ți-o ține prezentă. țigara te amăgește, de fapt te ajută să te amăgești singur că ai crește. de fapt sunt un băiețel cu aere de bărbat. mami?
neața din nou. sunt radu și sunt mic, mic de tot. n-am mai pus suzeta-n gură de vreo 39 de ore. cine se mai joacă acum cu mine?