noroc cu smoala foarte bine pusă și întreținută, că altfel dopul era acolo mai mult de formă. scrie “Gostat” pe el. nivelul foarte bun. restul… e poezie :-)

am detectat strugurele în vinul ăsta precum miroși feminitatea într-o femeie de peste optzeci de ani. trebuie să fii atent, deschis, iar mintea trebuie să facă loc și inimii. dincolo de riduri, de parfumul de vechi și dinții lipsă, descoperi tămâioasa românească în toată adâncimea ei dulce și suavă, dar și mândră și iute. un vin care și-a trăit viața din plin și se duce la culcare împăcat și luminos. cred că m-a ascultat sorbindu-l cu o indulgență bunicească și i-a plăcut să stăm de vorbă. sigur, plăcerea a fost de partea mea. enchanté! :-)

o surpriză plăcută generată de-o descoperire în frigider (!) mă face să întrerup pauza comunicării alcoolice de pe blog. făcând ordine pe rafturile frigiderului dau de-o sticlă de vin primită în dar cu ocazia participării la Megadegustarea de Cabernet Sauvignon de acum doi ani, organizată de vinul.ro. pe prima etichetă scrie “Summer Snowflake” și-atât, într-un design minimalist pe gustul subsemnatului :-) uitasem complet de cadoul ăsta. întorc sticla și citesc pe-a doua etichetă: tămâioasă românească, sauvignonasse, Agricola Stirbey, Ciprian Stancu. aha! :-)

vinul este plin de viață, cu un nas fructos puternic (mere, pere galbene coapte), moștenit de la tămâioasă, dublat de note așezate de fân și iarbă. atacul are o personalitate distinctă, un corp bine lucrat, armonios și final lung cu subtile note amărui care îl rotunjesc perfect. îmi imaginez că nu oricui place vinul ăsta; probabil că multora le-ar displace “amăreala”, mie însă îmi pare că tocmai asta îi conferă originalitate acestui cupaj inedit de tămâioasă și sauvignonasse, vinificat în sec.

nu cred că mai există pe undeva acest vin, dar dacă totuși îl găsiți, nu ezitați și luați-l. pe mine m-a impresionat chiar și în noiembrie :-)

vinul a fost creat de Ciprian Stancu (felicitări!), “îmbrăcat” de BrandTailors și a fost îmbuteliat la Cramele Stirbey, pentru care am tot respectul.

nici nu se putea mai bine pentru prima mea vizită la o cramă adevărată, într-o podgorie adevărată. m-am îndrăgostit pe loc. m-a bucurat foarte tare să-i cunosc pe Raluca și Oliver Bauer și, prin ei, povestea Știrbey. oamenii ăștia sunt una cu via lor, pur și simplu. știu bine ce fac, de ce fac și pentru ce. și mai știu și să vorbească despre ce fac într-un mod atât de deschis și sănătos! exact, sunt oameni sănătoși, ăsta e cuvântul :-) m-am lăsat dus de poveste prin vii, am ascultat filosofia lor de oameni făcători de vin, am mirosit pământul și vița, le-am simțit bucuria.

a urmat apoi o degustare pe verticală de Sauvignon blanc, chestie care te-nvață multe despre vin și vie. am avut în față întreaga colecție de Prince Știrbey Sauvignon Blanc, din 2004 până în 2008, inclusiv cei doi ani de Vitis Vetus (2006 și 2008). am gustat Fetească regală din 2007 încă neîmbuteliată și Tămâioasă românească din 2003 și 2008, inclusiv o versiune din 2003 la care s-au folosit doar stafide :-) Tămâioasa românească a fost cu siguranță descoperirea mea personală cea mai importantă când vine vorba despre prima mea vizită la Cramele Știrbey.

aseară am avut bucuria de a mă afla în compania unor iubitori de vin, amatori ca și mine (Dana & Ionuț, Mihnea și Alin), dar asistați de doi cunoscători indulgenți (Cezar și Doru). întâlnirea a fost găzduită de restaurantul Ginger care, printre altele, are o ofertă de vin de-a dreptu’ flamboaiantă :-)

am ales ca prima șarjă de vinuri degustate de noi în calitate de grup organizat să fie Cabernet Sauvignon românesc, iar mai jos sunt caracterizările mele, oarecum comparative și cât se poate de subiective:

Domeniul Coroanei Segarcea – Cabernet Sauvignon 2007
am să-i spun Edi. un tânăr bine făcut, bibilit, frezat, cu boxerii D&G vizibili deasupra pantalonilor, animal de club. se vrea macho – e ușor violet la început, dar își pierde repede culoarea. se străduiește mult, are spate ‘bazat’, ta-su are firmă. n-are suflet rău, dar e superficial, deși sociabil și jovial. drama lui este că, deși are douăzeci de ani, se pare că atrage doar fetițe de doisprezece. neconvingător și ușor nervos, își cultivă fricile ca trăsături de personalitate. relativ cinstit și credul, adevărații macho îl trimit deseori după țigări. n-ar recunoaște în ruptul capului că uneori îi place Eminescu. îi recomand un mentor și o criză transformatoare.

La Cetate – Cabernet Sauvignon 2007
tânăr și crud, sângele îi fierbe în vine. își asumă frumos dezvoltarea, nu repetă niciodată greșelile. pozează în cineva ușor mai matur, prin mimarea seriozității. când se simte vulnerabil devine reținut, puțin efeminat. îi plac afinele. curge prin lume hotărât dar lent, low-profile, cu consistență de smoală. e genul de tip despre care fetele spun că va deveni dezirabil ca mascul abia la prima maturitate. are instincte bune, dar nu și le valorifică prea des. cu o finețe remarcabilă și o forță delicată e candidatul perfect pentru “prima dragoste”. un oltean cu spirit de ardelean :-)

Divin – Cabernet Sauvignon 2006
singurul Cabernet Sauvignon feminin, pentru mine. puternică, rezistentă, băiețoasă, nu ezită să-și asume poziția dominantă în cuplu, când partenerul e prea moale, dar face asta în detrimentul laturii feminine. orgasmul e rapid, finalul scurt sporindu-i nerăbdarea în a-și scruta orizontul pasiv. alunecă ușor pe pante feministe, deși nu se identifică în astfel de posturi. adevărata cunoaștere de sine vine atunci când întâlnește un bărbat mai puternic decât ea, care nu se lasă intimidat și în care-și permite să-și oglindească relaxat feminitatea.

Prince Stirbey – Cabernet Sauvignon 2006
ușor violent, dar calculat. genul ortodox, care nu se pierde în nuanțe sau detalii. urăște conceptul de jogging, preferă să se “antreneze”. se grăbește în alegeri, dar e consecvent, chiar puțin rigid. poate “da cu bâta-n baltă” destul de des, fiind un partener incomod de discuție. e autentic și inteligent, cu alură de lider intransigent.

Recaș Reserva – Cabernet Sauvignon 2005
roșu, ca după ceva timp petrecut în Tibet, din care nu a înțeles mare lucru. pentru el relaxat încă înseamnă liniștit. un tânăr îmblânzit, calm, dar nesigur în intimitate. se-ntreabă foarte des pentru ce trăiește, care-i scopul vieții, și uită să trăiască. prea cerebral, însă nu prea inteligent; de altfel confundă inteligența cu înțelepciunea. creează așteptări mari în ceilalți, mai ales în părinți, dar dezamăgește la final.

Murfatlar Arezan – Cabernet Sauvignon 2005
palid, nevăzut de soare, Arezan este un tocilar acru, slăbănog și astenic, care arată mai bătrân decât este. potențial schizoid, non-violent. prefăcut și pervers câteodată, o experiență neplăcută odată ce te-apropii.

clasamentul meu arată cam așa:
I. Prince Stirbey – Cabernet Sauvignon 2006
II. La Cetate – Cabernet Sauvignon 2007
III. Divin – Cabernet Sauvignon 2006
IV. Recaș – Cabernet Sauvignon 2005
V. Domeniul Coroanei Segarcea – Cabernet Sauvignon 2007
VI. Murfatlar – Arezan Cabernet Sauvignon 2005

:-)

recunosc că nu-s întotdeauna la curent cu toate lansările de vin, măcar din România. habar nu am când a apărut prima data Shiraz (Syrah)-ul pe la noi, însă primul meu shiraz românesc a fost cel de Recaș. și-am fost impresionat. a fost ca atunci când deschizi un cufăr din lemn tânăr de stejar — surpriza a fost proaspătă și răcoroasă, dar serioasă, completă și robustă, descoperind alura verticală a intimităților mature ale unui tânăr jucăuș și prezent. salut pe această cale și implicarea responsabilă a Cramelor Recaș în susținerea copiilor cu probleme de sănătate, dar cu atâtea lucruri de povestit, în cazul acesta prin desenul de pe eticheta sticlei. chapeau!

de curând am trecut prin ce-a de-a treia degustare de vin din viața mea. revin în alte posturi viitoare cu gânduri despre fiecare vin în parte, acum aș vrea doar să aștern câteva vorbe despre ce înseamnă vinul pentru mine, de unde vine și unde mă duce.

cred că primul meu contact adevărat cu vinul a fost mijlocit de catrenele lui Omar Khayyám. am găsit fascinant dialogul lui cu vinul, felul în care simțeam că a învățat de la el despre lume și viață. pot spune liniștit că înainte de a citi rubaiyatele n-am băut vin, ci doar alcoolul din el. Khayyám mi-a arătat primul că un vin n-are numai procente, ci și adâncimi, umbre sau rotunjimi, că mă pot oglindi în el ca în mine însumi și că prin el îmi pot zări iubirile și tristețile mai limpede decât în orice apă de izvor. un vin mi se poate așeza perfect în vene și-mi poate șopti de-acolo din tainele mele cele mai prețioase.

îmi place vinul pentru că mă pune în mișcare, deopotrivă în interior și-n exterior.
îmi place vinul pentru că îmi spune povești despre mine pe care nu le pot auzi de la nici un prieten.
îmi place vinul pentru că mă lasă să-l uit și să mi-l aduc aminte.

sunt câteva repere în istoria mea marcate de câte un vin, așa cum unii oameni folosesc datele din calendar, mirosuri sau melodii. n-am sa uit niciodată Refošk-ul sloven (Santomas) dăruit de un prieten care m-a uitat între timp, sau Feteasca Neagră Special Reserve 2002 (Dealurile Prahovei – Halewood) care mi-a însoțit campaniile de Warcraft III și nopțile de discuții senine despre iubire și lumi mai mici sau mai mari. n-am să uit nici Cadarca de Miniș 1975 primită în dar ca pe un nou început, nici Montepulciano d’Abruzzo 2004 (Masciarelli) cu aromă de Cracovia și de iubiri complicate, sau Cabernet Sauvignon 2006 Varietal (Misiones de Rengo) care mi-a adus în viață prieteni noi, prin mica mea joacă de-a wine review-urile. Nu în ultimul rând îmi stăruie în ființă vinurile din regiunea Bordeaux, Franța, pentru că acolo mi-a aruncat viața surioara dragă, mai aproape, de fapt, ca niciodată.

revin la ultima degustare de vinuri de săptămâna trecută cu observația că oamenii care beau și înțeleg vinul sunt mai frumoși… decât ceilalți :-) totul s-a-ntâmplat în locația ROOMS resto.club din București, sub inspirata îndrumare și găzduire a Vinexpert și VinoVero și cu participarea domnului Brett Crittenden, oenolog și ambasador al Guigal. Selecția de vinuri originare din Italia, Franța, Spania, Australia, Noua Zeelandă, Argentina și Chile a fost formidabilă și a adunat laolaltă oameni de toate felurile, frumoși și faimoși, eleganți și relaxați, proaspăt frezați sau bărboși :-)

aș vrea să mulțumesc pentru invitația extinsă (am fost patru!) Maiei și lui Ciprian Banciu de la VinoVero și lui Cătălin Păduraru, fondatorul Vinexpert. mă bucur cu adevărat că v-am cunoscut!

rușinat cumva pentru întârziere, un mega-mulțumesc lui Cezar Ioan pentru invitația din noiembrie anul trecut la Megadegustarea de Cabernet Sauvignon. aceea a fost, într-un fel, inițierea mea în lumea bună a vinului ;-)

în seara aia am fost mulți amici cu pahare și-am discutat cu trei feluri de vin – ăsta e al ultimul dintre ele.  am deschis frumos sticla din timp, astfel că am turnat în pahare după vreo 45 de minute. prima reacție a fost să mă-ndrept și să duc cuminte și speriat mâinile la spate. maestrul meu shaolin tocmai îmi trăsese una peste mâini cu o nuia grea cât lumea. îl supărasem, fără îndoială, pentru că nu avusesem ochii minții cuviincios de deschiși când l-am întâmpinat, sau pentru că pur și simplu îmi lăsasem ființa și simțul gustului să aibă așteptări. aspru și încruntat, cu o voce de tunet, ne-a povestit tuturor despre atenție, despre luciditate și deschidere, despre greutatea și ușurătatea lumii. clar, după un astfel de vin te așezi frumos pe jos și-ți lași mintea să se miște rotund, iar mâinile sa nu facă altceva decât să existe.

Misiones de Rengo mă face din nou să-mi doresc s-ajung în Chile cât mai repede.

pământ îmbibat cu sânge de strugure negru-violaceu, viguros și drept ca un luptător în Rezistență. vinul ăsta te ajută să-ți vezi verticala țâșnind în sus ca un arbore tânăr și plonjând curajos până-n adâncimile cele mai neașteptate ale istoriei intime. iar restul se rotește.

are însă acea delicatețe a unui tânăr sănătos la cap, în care îți îmbracă fiecare gând și fiecare gest, generând în jur un soi de perplexitate tonică înrudită cu admirația.

acest vin îmi aduce aminte cu drag de prospețimea scrierilor de maturitate ale lui Gellu Naum, pe care-l salut cu recunoștință și cu un pahar ridicat, pe unde și-o purta el bucuriile și întrebările.

incisiv! sobru, dar cu rezerve de ironie nebănuite – așa aș începe povestea mea despre vinul ăsta. un fel de vin Cioran; nici nu știu dacă nu blasfemiez cumva și-n ce direcție. cert e că surprinde tare la primul cer palatin! îl brăzdează ca un Concorde pe vremea lui Vuia (și nu mă refer aici la viteză), dar povestea lui e semeață și prezentă. e cumva pentru degustătorii curajoși, care trec ușor de primele acorduri bizar-acide și-și lasă ființa cutremurată la prima vedere. după ce treci de ele e ca și cum cineva de mai sus ar da la o parte plapuma de pe tine, într-o cameră încălzită de o sobă cu lemne supra-încărcată, în timp ce dormi. e răspunsul care precede-ntrebarea, amintirea care vine-naintea visului, e puntea-ntre Cioran și Piazzolla. e clipa-n care aștepți lucid să te dezmeticești privit de doi ochi negri și verzi, de deasupra unor genunchi flexați sub o fustă pliată lungă cu imprimeu maroniu indecis. și nu știi dacă tocmai ai făcut dragostea vieții tale sau tocmai urmează s-o faci.

am mai avut un vin din Montepulciano, cu vreun an în urmă, încă nu știu dacă și ce-aș putea povesti despre el. a rămas un reper și, uite, nu-mi pare rău.

și-o recomandare semi-tehnică: se lasă sticla deschisă cel puțin juma de oră, ca să fie bine :-)

roz-portocaliu argint – vinul ăsta îmi stă alături ca un ghiont ușor, ștrengar și atent, de puștoaică isteață. rozalinda i-aș spune, deși n-are legătură. decât la șorțuleț. îi stă puțin într-o parte și gătește pentru prima dată-n viața ei, pentru mine. pregătește somon portocaliu pentru sushi și din când în când trece vaporos pe lângă mine și-mi trece mâna prin păr. mă privește pe sub pleoape, clipind, și mă-ntreabă dacă e soare afară. e noapte, zic. ea râde și separă perfect cu un cuțit pentru pește file-ul de piele. i-aș prinde trupul subțire cu mâinile și l-aș strânge să-i simt coastele cum se arcuiesc, mă gândesc. e serioasă și foarte preocupată de proporțiile perfecte dintre carne și orezul legat și acrișor. când greșește se încruntă puțin, apoi zâmbește larg și reia mișcarea, lent dar decis. mâinile-i sunt umede iar când le ridică pentru a se-ntinde poți vedea clar cum palmele li se zvântă ca un cearceaf proaspăt spălat atârnat în curte la soare. mă prăbușesc relaxat în fotoliu și mă gândesc ce frumos ar fi dacă maică-sa i-ar fi dat numele după un vin. roz-portocaliu-argint.