fi-mi-ar viața supă primordială, sămânța tuturor lumilor
fi-mi-ar lumea gândurilor una, contra-măsura tuturor lucrurilor
fi-mi-ar voma aer, cum e a fi pentru sunt
fi-mi-ar capul sfânt, cum e pâinea pentru unt
fir-aș eu al firii, fir-ai tu a sferei
fir-ar obiceiurile noastre precum luna între astre
precum coada unei stele
scobim-aș-ntre dinți cu ele
vindeca-mi-aș cariile-albastre
cu cuvintele-mi măiastre
201112132350
e o noapte rece, fumez o țigară atârnat pe geamul de la bucătărie și ascult dialogul dintre un pahar de macdo și o caserolă de plastic, împinse de vânt întru frecare pe asfaltul ud. e, probabil, o poveste de dragoste acolo, dar nu mă interesează detaliile. luminile din parcare se aprind și se sting. culorile și-au pierdut de câteva ore bune strălucirea, s-au ascuns de picanteriile nopții. un pieptene de aer rece își croiește drum prin păr și prin barbă, eu cad cu gura deschisă în cochilia visării cu ochii deschiși. îmi permit, e întuneric. mă rotesc ca un pinot noir într-un pahar și mă aștept să întâlnesc la capăt Melcul, speriat și moale, ascuns în punctul de început al spiralei. cineva mă înghite, altcineva mă scuipă. când mă opresc știu că m-am născut din nou, hainele dispar, pielea se întinde până la transparență, limba nu mai poate atinge cerul gurii și degetele freamătă a femeie. ochii se închid, lumea mă vede, dinții explodează într-un praf fin – var pentru pereții tăi goi, saliva îngheață și acoperă geamul tău spart, iubito, ți-era frig, de ce n-ai spus?
te-am chemat pentru că degetul mare se freacă umed de podul palmei
degetul arătător se freacă umed de podul palmei degetul
mijlociu se freacă umed de podul palmei degetul
inelar se freacă umed de podul palmei degetul
mic se freacă umed de podul palmei palma
apucă aerul într-un pumn strâns iar
pumnul strânge din dinți până la sânge
de-aceea te-am chemat și de-aceea mă scufund
în neputința demi-sensului de a-și afla verticala
ești liberă să mă iubești ca pe-o jumătate de cearșaf
200809080123
plescăiai niște struguri oamenii ăia îți strigau numele
tu lăsai balconul gol și pe mine cu șlițul desfăcut
ca să am ce povesti nepoților ca să
am ce muri la bătrânețe
oricum la piciorul patului tău
mor poeții precum chibriturile
prefăceai carne în abur te frecai cu spinarea de nodul din gâtul meu
până se aprindea până inventam alfabete până reușeam să-ți spun o poveste
erai singură în fața cuvintelor erai
dezvelită și goală ca apa eu fredonam nasturi oamenii ne fluierau
acum nu mai sunt decât fluturii ne ling burțile cu limbile lor
în spirală noi ne iubim cu picioarele
200809031258
haide pe la mine să dansăm intens,
să desenăm pe perne ferestre cu condens
și s-aprindem veioza cu buzele ude,
să ne fie cald și să purtăm bermude.
haide pe la mine și ieșim apoi,
cu mințile pline de sânge șiroi,
să-i învățăm pe oameni să moară,
așa, într-o doară.
200710051850
