vineri dis-de-dimineață am fost luat pe sus, cu avionul deci, din bucurești, iar după patrușcinci de minute am simțit în nări aerul rece de timișoara. responsabil pentru această abductare a fost Ciprian Roșca de la Cramele Recaș, iar victimele am fost câțiva oameni care scriu despre vin și eu. la aeroport ne aștepta domnul Philip Cox.

eu am scris parcă o dată despre un Syrah de Recaș, așa-i? care mi-a plăcut. ei bine, am avut vineri ocazia să mă ud cu mai multe vinuri din portofoliul lor, plus alte câteva importuri, și îmi mențin părerea (și recomandarea): Cramele Recaș știu să facă vin bun și potrivit fiecărui buzunar. vizita în zona de producție a fost, pentru mine, ușor intimidantă din cauza dimensiunilor, relația mea cu vinul fiind întotdeauna ceva personal și intim :-)

vedeta zilei, pentru mine, a fost degustarea de jos în sus, adică pe verticală – 2006, 2007, 2008 și 2009, a gamei de top Cuvee Uberland care, credeți-mă, mi-a făcut ochii mari. mulțumesc, dau drumul câtorva poze:

<20101001 – Cramele Recaș, jud. Timiș>

leneș cu scrisul despre vin, dar răsfățat într-ale vinului evenimente. am fost acolo și anul trecut, la primul cules, iar anul ăsta – pe 18 septembrie – am ajuns la Aliman pentru petrecerea primului vin Alira. poze n-am făcut anul ăsta, aflat în zodia lenei spuneam, așa că am să pun una de anul trecut, că până la urma există o legătură directă: strugurii de-atunci – vinul de astăzi. cu ambele ocazii am consumat responsabil deja foarte familiara gamă de vinuri Enira, făcute în Bulgaria de același om, Marc Dworkin. vi le recomand pe toate fără să stau pe gânduri, alături de rugămintea de a urmări traseul noului brand, Alira, prin paradoxala piață a vinului românesc.

<20090918 – Aliman, jud. Constanța>

da da, aseară iar am mers la Ginger și ne-am făcut de cap. Chianti zic. cu vișine, calcar de faleză, migdale, praf, violete și păreri împărțite și-nmulțite.

<20100602 – restaurant Ginger, București>

aseară am degustat brunello di montalcino. patru sticle. bun vin.

<20100520 – Restaurant “Ginger”, București>

aseară a fost seară Ginger cu Fetească Neagră. o să fiu scurt :-)

2007 3 Hectare Fetească Neagră, prod. Murfatlatlar, 12% alc. – cam cărămiziu, nas fructat temperat, fără exagerări, gust puțin târșâit, oarecum noroios, postgust lung de prună. un vin întortocheat.

2008 Crai Nou Fetească Neagră, prod. Dom. Viticole Franco-Române, 13.5% alc. – nas straniu, i-am mai lăsat timp de gândire. bine-am făcut: nas corect, ușor șters, gust plin, bine aranjat, nu te face de rușine. nimic memorabil. de băut.

2008 Caloian Fetească Neagră, prod. Crama Oprișor, 14% alc. – roșu transparent, fără greutate. miros de mărar frecat în palme, curmale uscate. gust dulceag, interesant, smochine uscate. ciudățel, dar bunicel.

2006 Urlați Fetească Neagră, 13.5% alc. – nas cu fum, piper și smochine uscate. atac amar, piperat.

2002 Princiar Grand Reserve Fetească Neagră, prod. Crama Tohani, 13% alc. – locul unu la mine! nas calm, corect, cu dulceață de nuci verzi, pătrunjel, ba chiar niște spanac verde după o vreme. gust dulceag, cu un rest de zahăr plăcut, postgust lung, plăcut și adiat.

1999 Prahova Valley Fetească Neagră Special Reserve, prod. Cramele Halewood, 13.5% alc. – locul doi la mine! nas eteric, dar se lasă. magiun ascuns de ochii copiilor. gust de lemn dulce, ciocolată neagră și mentă.

1999 Fetească Neagră Domeniile Stănescu, Vrancea, 13% alc. – locul trei la mine (egalitate)! culoare de sânge coagulat. nas de piele și tăbăcărie. gust bun, respectabil, cu nucă.

2008 La Putere Fetească Neagră, prod. Cramele Recaș, 14% alc. – nas evident de rumeguș proaspăt și pământ afânat. gust cu picanterii, miez de pâine ud, săpun de casă. interesant.

2007 Purpura Valahica, prod. Davino, 14% alc. – locul trei la mine (egalitate)! nas curat, corect. gust de lemn aproximativ, corpolență faină.

au mai fost trei sticle, defecte.

acu două seri, tot la Ginger, s-a-ntâmplat ceva foarte fain :-) am făcut cupaje de vin! și-am mâncat bun, binențeles :-)

invitați de Rareș Marinescu de la Domeniile Dealu Mare Urlați, prin Cezar Ioan de la Vinul.ro, ne-am adunat grupul vesel extins și ne-am jucat cu unitățile de măsură și vinul :-) am avut de combinat albe (sauvignon blanc 2009, fetească albă 2008 și muscat ottonel 2008) și roșii (merlot 2008, cabernet sauvignon 2008 și fetească neagră 2007), apoi am notat fiecare rețeta preferată, în procente sau părți :-) s-au pus toate rețetele-n sticle, s-au degustat incognito și s-au notat. și… surpriză! cea mai mare notă albă a fost a mea (urmat de Alin pe doi și Răzvan pe trei)! asta pentru un cupaj de fetească albă 70%, muscat ottonel 20% și sauvignon blanc 10%. la roșii m-am descurcat onorabil, cu a treia notă (devansat fiind de Răzvan pe unu și Rareș pe doi) pentru un cupaj cabernet sauvignon 50%, fetească neagră 40% și merlot 10%. cupajele câștigătoare se adresează pieței HoReCa.

distracție maximă, interesație pe măsură :-) mai vreau! iete și câteva poze:

<20100427 – Ginger, București>

săptămâna trecută m-am reînâlnit c-o veche dragoste :-) Refošk (refosco) de la Santomas, Slovenia, adus spre degustare grupului vesel adunat la Ginger chiar de către cel care-l face, Ludvik Glavina. și n-a venit singur refoškul, ci-ntr-o formulă de șase: Santomas Malvazija 2008, cu aciditatea ei exemplară, Santomas Cabernet Sauvignon 2008, fructuos dar sobru, cupajul Santomas Mezzo Forte 2006, cu cafea și fructe roșii, Santomas Refošk Antonius Sergaše 2004, vin de impact, elegant și sobru, cu incredibile atingeri subtile de flori de primăvară, Santomas Cabernet Sauvignon Antonius 2006, cu fruct negru, eucalipt și lemn dulce, corpolent și echilibrat. a urmat Santomas Grande Cuvée Certeze 2004, puțin prea fin după gama Antonius :-)

concluzia? te salut, Refošk, pe curând! ;-)

aseară ne-am întâlnit ultima dată pe anul ăsta, cu tema chateau-uri. a fost o seară plină, cu cinci vinuri bune și bucate faine, ca de-obicei la Ginger. mai jos sunt notele mele de degustare:

2001 Chateau de Lamarque, Haut-Médoc – 13% alc.
cea mai frumoasă rotire dintre toate cele cinci vinuri degustate. culoare roșu și negru. vinul cucerește cu un nas superb de zmeură și mure, îmbrăcate elegant și discret în lemn vanilat și cafea. în gură înflorește într-o sărbătoare care încălzește sufletul, cu o structură foarte stabilă și elegantă. vinul este un superlativ de la care, totuși, aș fi cerut mai mult la capitolul personalitate, unicitate, fără a fi nicidecum vorba de un vin plictisitor.

2004 Chateau La Tour de Mons, Margaux – 13.5% alc.
un vin de un roșu tânăr și elegant, cu claritate și limpezime încântătoare. nasul surprinde plăcut cu note de lemn dulce (liquorice), vanilie discretă și, după o vreme, cafea. gustul este intrigant, complex dar foarte subtil, cu un palat de roșie coaptă și post-gust de piper negru. un vin extrem de interesant, pe care l-aș mai încerca peste câțiva ani din nou.

2002 Chateau Fonbadet, Paulliac – 12.5% alc.
un vin de un roșu abisal, plăcut și serios. nas de prune brumate, vag afumate parcă, și un uimitor plus de petale cărnoase de trandafir roșu închis. al doilea nas m-a transportat instantaneu în copilărie, amintindu-mi de mirosul mâinilor bunicii mele mângâindu-mă între două reprize de bucătăreală. subiectiv, dar unul dintre cele mai interesante nasuri de aseară! atacul e promițător, înalt, cu fructe roșii de pădure, prune, ceva cafea și un surprinzător iz de dovlecel, dar continuă cu un palat ciudat și nehotărât, mai apoi cu un final destul de ambiguu. post-gustul este ușor iute, ca de cuișoare.

2002 Chateau des Jacobins, Pomerol – 13% alc.
roșu transparent, clar, cu o corpolență încântătoare. nas dominat de fructe de pădure, cu plusuri de struguri și roșii uscate. atac dulceag, foarte bine echilibrat, inofensiv, politicos. gust fin, dar nu neapărat complex. un vin bun, corect, dar parcă ușurel, fără personalitate, cam… tralala :-)

2003 Chateau Monestier La Tour, Bergerac – 13.5% alc.
vin c-o rotire tinerească dar cu o culoare cărămizie, potrivită vârstei, și cu o corpolență medie. nas fructat plus piele tăbăcită, cu o evoluție interesantă în pahar. în gură vorbește despre cacao și smochine coapte, ușor dulceag, cu tanini bine reprezentați, de unde o astringență pe măsură.

tema serii de marți:  carménère. chile chile chile chile, după cum urmează, în ordinea preferințelor:

I. Misiones de Rengo Carmenere Cuvee 2005 (Rapel Valley, Chile) – 14% alc.
cel mai frumos ochi dintre toate patru. roșu-purpuriu, întunecat, direct. nasul e condimentat, cu fructe negre de pădure, ușor afumat, cu note sensibile de ardei kapia, ciocolată neagră și cerneală. atac fructos și iute, rămân fructele de pădure și în plus ceva prună parcă. către final m-a surprins un iz de ace de brad uscat.

II. Cono Sur Carmenere 2008 (Colchagua Valley, Chile) – 13.5% alc.
roșu frumos, tânăr, atins ușor de purpură, cu o inerție interesantă. în nas intră delicat (după aerare) cu cireșe amare și pământ afânat și afumat. în gură vine cu aceleași cireșe, e condimentat bine, note de caramel, agrișe, coacăze, ușor amar dar agreabil. după ceva vreme se simt arome de boabe de cafea.

III. Casillero del Diablo Concha y Toro 2007 (Rapel Valley, Chile) – 13.5% alc.
rotire faină, roșu întunecat, ușor nervos. nasul foarte frumos, de pământ, coajă de cartof proaspăt tăiat. miros de cafea și o originală notă de ardei gras verde. gust dominat de cireșe negre, pietroase, fructe negre de pădure și ceva mezeluri picante ungurești :-)

Explorer Reserva Concha y Toro 2008 (Rapel Valley, Chile) – 13.5% alc.
culoare de granat roșu, rotire ușurică. nasul este puternic parfumat, lemn vanilat, cam mincinos. un vin comercial, travestit. în gură e iute, aromat, fructos, cu un postgust dulceag.

n-am mai scris demult despre întâlnirile organizate cu vinul, însă ele au continuat regulat, lucru pentru care le mulțumesc prietenilor mei dana, ionuț, alin, mihnea și lui doru și cezar de la ginger. între timp am mai crescut și ne aventurăm la degustări “blind” :-) așa a fost și întâlnirea de ieri, cu tema shiraz (syrah).

distribuția, în ordinea apariției:
Jacob’s Creek Shiraz 2006 (Australia) 14% alc.
Saint Joseph Syrah 2007 – Jean-Michel Gerin (Franța) 12.5% alc.
Cramele Recaș Shiraz 2008 (România) 14% alc.
Lindemans Bin 50 Shiraz 2007 (Australia)
The Hedonist Shiraz McLaren Vale 2005 (Australia) 14.5% alc.
Salentein Reserve Syrah 2004 (Argentina)
Yellow Tail Shiraz 2008 Casella Wines (Australia) 13.5% alc.
Cramele Recaș Shiraz 2007 (România) 14% alc.

Syrah 2007 by Enira, Bessa Valley (Bulgaria) (ăsta n-a intrat în degustarea “blind”, dat fiind prețul sensibil mai mare decât al celorlalte)

preferatele mele, descrescător:
I. Lindemans Bin 50 Shiraz 2007 (Australia)
roșu sobru, aproape încruntat, cu picioare lungi, coborând la unison. nas adânc, catifelat și grijuliu, cu accente de fructe negre de pădure și prună, plus vagi urme de cafea verde. în gură sărbătoarea e întreținută de mure și câteva afine, postgust lung, asortat cu migdale și, poate, ceva pepene roșu foarte copt :-) finalul transformă oarecum cafeaua din nas în cacao :-)

II. The Hedonist Shiraz McLaren Vale 2005 (Australia) 14.5% alc.
roșu curat, cu străluciri purpurii. masculin și “straight-forward” în nas. atac fin, dulce, ușor vanilat, rotund. aciditate bine dezvoltată și echilibrată, cu taninii bine ținuți în lesă. finalul este absolut înfloritor, încântător, cu postgust lung și bine așezat.

III. Cramele Recaș Shiraz 2008 (România) 14% alc.
la ceva distanță totuși de primele două vinuri. culoare frumoasă, dar cu rotire în pahar cam subțire, rotundă și plăcută ochilui totuși. în nas se simt fructele de pădure, dar și adieri de piele tăbăcită și fum, în sensul bun al descrierii :-) atacul e destul de plăcut, de vișină coaptă, apoi intervin taninii care-ți confiscă interiorul obrajilor. aciditatea e ridicată și bine echilibrată.

restul, aleator:
sticla asta de Recaș Shiraz 2007 m-a dezamăgit, nu recunosc în ea vinul plăcut și surprinzător pe care l-am băut în mai multe rânduri. de data asta a avut o culoare ușurică, violacee. în nas, ca și în gură, mostra de față a adus șocant de tare cu un compoțel de fructe roșii. syrah-ul de la Salentein a fost roșu și negru, dar subțire, cu un nas alcoolic și ascuțit, iar în gură tăios, dezechilibrat – chiar agresiv, rece. Yellow Tail s-a prezentat decent, cu o transluciditate ușor violacee faină, un nas parfumat de cireașă și ușor alcoolic, iar în gură destul de echilibrat, condimentat, cu sânge latin, puțin dulceag parcă. Saint-Joseph a șocat cu un miros de bălegar de oi și parfum de șubă ciobănească, sticlă cu ceva probleme după mine. Jacob’s Creek a dat un vin relativ corect dar plat, cu un nas prezent dar slab definit, iar în gură cu vagi note de coajă de nucă și poate și rodie.

vedeta serii:
… a fost syrah-ul de la Enira! culoare roșie plină, întunecată, serioasă. picioare grele, sincronizate foarte frumos. miros de viață completă, confortabilă a la Saint Tropez dar implicată, responsabilă, ca pe muntele Athos :-) în gură capătă o rotunjime aproape perfectă, știe să se poarte cu toți receptorii de gust, cu toate că e încă foarte tânăr, chiar prea tânăr aș spune. taninii sunt chiar bine echilibrați. vinul desfată prin notele de piper și cuișoare, avansuri discrete de bacon și trandafir, cu ceva lemn verde pe final. postgust lung și încântător. un vin de păstrat și băut peste câțiva ani buni. prețul la end-drinker: 75EUR :-D

nici nu se putea mai bine pentru prima mea vizită la o cramă adevărată, într-o podgorie adevărată. m-am îndrăgostit pe loc. m-a bucurat foarte tare să-i cunosc pe Raluca și Oliver Bauer și, prin ei, povestea Știrbey. oamenii ăștia sunt una cu via lor, pur și simplu. știu bine ce fac, de ce fac și pentru ce. și mai știu și să vorbească despre ce fac într-un mod atât de deschis și sănătos! exact, sunt oameni sănătoși, ăsta e cuvântul :-) m-am lăsat dus de poveste prin vii, am ascultat filosofia lor de oameni făcători de vin, am mirosit pământul și vița, le-am simțit bucuria.

a urmat apoi o degustare pe verticală de Sauvignon blanc, chestie care te-nvață multe despre vin și vie. am avut în față întreaga colecție de Prince Știrbey Sauvignon Blanc, din 2004 până în 2008, inclusiv cei doi ani de Vitis Vetus (2006 și 2008). am gustat Fetească regală din 2007 încă neîmbuteliată și Tămâioasă românească din 2003 și 2008, inclusiv o versiune din 2003 la care s-au folosit doar stafide :-) Tămâioasa românească a fost cu siguranță descoperirea mea personală cea mai importantă când vine vorba despre prima mea vizită la Cramele Știrbey.